Exproprierea de imobile, se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes național sau de interes local. într-o procedură stabilită legislativ. Declararea utilității publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localități sau zone unde se intenționează executarea ei.
Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul general care să susțină necesitatea lucrărilor și nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere, precum și încadrarea în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. Actul de declarare a utilității publice de interes național se aduce la cunoștința publică.
După declararea utilității publice, expropriatorul va executa planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum și a ofertelor de despăgubire. Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Aici interesează mai ales această sintagmă de ”alte persoane îndreptățite” și nu mă refer la alte persoane decât proprietarii, care ar avea drepturi asupra a chiar imobilului supus exproprierii, ci la terți care sunt prejudiciați ca urmare a exproprierii. Terți, care să spunem că devin vecini cu imobilul expropriat, iar pe acesta este proiectat un drum care se preconizează că va fi un trafic intens, sau pe acesta se va desfășura o activitate industrială care va scădea drastic confortul locuirii ș.a.m.d.
În aplicarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local – art. 22 alin. (1), ICCJ a pronunțat Decizia de Recursul în interesul legii nr.14 din 8 aprilie 2019 (dosar nr.117/1/2019) în care stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, instanța de judecată este competentă să soluționeze nu numai contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci și acțiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate şi solicită atât stabilirea acestora de către instanţă, cât şi obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere şi consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.
Expropriatul poate solicita așadar stabilirea despăgubirilor de către instanța de judecată, iar conform Articol 26 (1) din LEGEA privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică ( nr. 33 din 27 mai 1994) despăgubirea se compune și din prejudiciul cauzat altor persoane îndreptățite. Termenul de ”expropriat” apare aici ca fiind mai permisiv și ar include și celelalte persoane îndreptățite, cele care au suferit prejudiciii ca urmare a exproprierii. Apoi plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim (Articol 19 Legea nr. 255/2010 ). Interpretând mai restrictiv, prin sintagma ”orice persoană care justifică un interes legitim”, am putea spune că acestea sunt numai cele care ar avea drepturi asupra imobilului expropriat efectiv. Cu toate acestea în aplicarea legii, nu putem adăuga la aceasta și deci nu putem așeza aici o condiție suplimentară, ca persoana care cere despăgubiri să aibe un drept cu privire la imobilul expropriat efectiv. Prin urmare, atunci când legea se referă la ”alte persoane îndreptățite” pentru despăgubiri să înțelegem prin aceasta orice persoană a suferit un prejudiciu ca urmare a realizării lucrării de utilitate publică în proximitatea proprietății sale.
Constituția stabilește la Articolul 44, că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, iar ”expropriat” am văzut că poate fi nu numai persoana care are un drept asupra imobilului, ci și cel care este afectat ca urmare a lucrărilor de utilitate publică.
În general cu privire la răspunderea delictuală, Articolul 1349 CC (cod civil) stabilește că orice persoană are îndatorirea să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
O astfel de cerere pentru stabilirea de despăgubiri ca urmare a exproprierii, pare a fi scutită de taxa judiciară de timbru. Astfel Articolul 23 LEGE nr. 255/2010 la (1) stabilește că cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun. Totuși al.(3) arată că orice cheltuielile for fi necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun.
Plata despăgubirilor către persoana prejudiciată ca urmare a exproprierilor, alta decât cea care are vreun drept asupra imobilului expropriat, s-ar face pe un principiu de utilitate privată, căci în general, valoarea dată de utilitatea imobilul celui prejudiciat este diminuată.
În Statele Unite exproprierea este subsumată noțiunii de ”Eminent domain”. Termenul a fost preluat din tratatul juridic De jure belli ac pacis ( Despre legea războiului și păcii ), scris de juristul olandez Hugo Grotius în 1625, care folosea termenul dominium eminens ( latină pentru „ proprietate supremă”). ”Eminent domain” reprezintă puterea unui stat, a unui guvern local sau național de a lua o proprietate privată pentru uz public. Cele mai frecvente utilizări ale exproprierilor (eminent domain) au fost pentru drumuri, clădiri guvernamentale și utilități publice. (inf. Cornell Law School, Legal Information Institute, https://www.law.cornell.edu/ )
În legătură cu ”eminent domain” și important pentru sintagma avansată de mine ”cauza de utilitate privată”, în dreptul american apare și instituția juridică ”inverse condemnation”. Aceasta reprezintă un remediu pentru proprietari atunci când un guvern le preia sau le deteriorează o proprietate pentru uz public fără a fi în prezența unei proceduri de expropriere ”eminent domain” . Pentru a introduce cu succes o astfel de acțiune de ”inverse condemnation”, proprietarul trebuie să arate sau că exproprierea guvernului nu a promovat interese generale substanțiale sau l-a lipsit pe proprietar de valoarea economică a proprietății sale. Un guvern care preia o proprietate privată pentru uz public poate fi obligat să ofere o compensație justă chiar și atunci când nu există o invazie fizică a proprietății. Valoarea justă de piață a proprietății în urma exproprierii este, în general, utilizată pentru a evalua daunele pentru astfel de acțiune. Cu toate acestea, atunci când reclamantul nu face dovada unei încălcări dreptului său de proprietate, acesta nu poate justifica vreo despăgubire. În cauza Boxer v. City of Beverly Hills , de exemplu, instanța a considerat că pierderea vederii prin plantarea de copaci de către guvern nu a constituit o ingerință asupra dreptului de proprietate și simpla posibilitate ca acei copacii să ia foc, nu a fost suficientă pentru a constitui o cauză de acţiune de ”inverse condemnation”. (inf. Cornell Law School, Legal Information Institute, https://www.law.cornell.edu/ )
Am amintit de instituțiile juridice din Statele Unite ale Americii de ”eminent domain” și ”inverse condemnation”, nici pe departe pentru a sugera preluare lor pe undeva în dreptul român, ci numai pentru a scoate în evidență universalitatea și valabilitatea unor principii de drept. Consider că, atunci când legea se referă la ”alte persoane îndreptățite” pentru despăgubiri ca urmare a exproprierilor, putem înțelege că aceasta se referă la orice persoană a suferit un prejudiciu ca urmare a realizării lucrării de utilitate publică în proximitatea proprietății sale. Cele susținute în cuprinsul articolului, reprezintă o interpretare personală și răspunderea acțiunilor în baza acestora aparține utilizatorului lor.
dr. ULICI Claudiu-Octavian