dr. ULICI Claudiu-Octavian
O societate funcționează bine, atâta vreme cât membrii acesteia o sprijină activ și nu se mulțumesc să fie simpli consumatori de conținut. În acest context, încălcările legii, trebuie să ajungă la cunoștința responsabililor cu aplicarea legii, iar dacă nici aceștia nu o fac, la autoritățile superioare lor și în cele din urmă la cunoștința publică. Persoana care face cunoscută încălcarea legii, se numește avertizor de interes public.
Avertizorul în interes public este o persoană fizică ce raportează sau dezvăluie public informații privind încălcări ale legii, obținute într-un context profesional. În România, această calitate este reglementată prin Legea numărul 361 din 2022 privind protecția avertizorilor în interes public, act normativ ce a transpus Directiva Europeană 2019 pe 1937 și care se aplică atât în sectorul public, cât și în cel privat. Lege se aplică și persoanelor care raportează sau dezvăluie public informații privind încălcări ale legii în mod anonim.
Sfera persoanelor protejate este extrem de vastă și depășește cadrul restrâns al angajaților existenți. Legea oferă protecție fștilor angajați, candidaților la un post dacă au obținut informațiile în timpul recrutării, stagiarilor, voluntarilor, lucrătorilor independenți, furnizorilor, subcontractanților, dar și persoanelor care sprijină avertizorul, cum sunt facilitatorii, colegii sau rudele acestuia. Domeniile vizate de raportări includ achizițiile publice, protecția mediului, siguranța alimentară, sănătatea publică, protecția datelor cu caracter personal, serviciile financiare și prevenirea spălării banilor.
Legislația stabilește obligații clare pentru angajatori, impunând instituțiilor publice și companiilor din sectorul privat cu cel puțin 50 de angajați să creeze canale interne securizate de raportare și să desemneze o persoană sau un compartiment imparțial pentru gestionarea acestora. Pe lângă canalul intern, avertizorul poate apela la un canal extern, reprezentat în România de Agenția Națională de Integritate sau de alte autorități sectoriale competente. Dezvăluirea publică directă către presă sau pe rețelele sociale este protejată în cazuri excepționale, cum ar fi existența unui pericol iminent pentru interesul public, riscul ridicat de represalii sau lipsa de acțiune a autorităților în urma raportărilor anterioare.
Un element central al reglementării îl constituie interdicția absolută a represaliilor. Avertizorii sunt protejați împotriva concedierii, suspendării contractului de muncă, demotării, reducerii salariului, evaluărilor negative nejustificate, hărțuirii sau altor forme de discriminare. De asemenea, aceștia beneficiază de confidențialitatea identității, de asistență juridică gratuită și de exonerare de răspundere pentru divulgarea de informații efectuatǎ cu bună-credință.
Practica judiciară reconfirmă și consolidează această protecție. La nivel european, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit prin decizia din cauza Halet împotriva Luxemburgului criteriile esențiale pentru protejarea dezvăluirilor, punând accent pe interesul public vital, bună-credință și proporționalitatea sancțiunilor. În litigiile de muncă din România, instanțele aplică ferm principiul inversării sarcinii probei. În situația în care un angajat demonstrează că a depus o raportare și ulterior a fost sancționat sau concediat, angajatorului îi revine sarcina exclusivă de a dovedi că măsura luată nu are nicio legătură cu avertizarea. În cazurile în care măsura disciplinară sau reorganizarea a fost folosită ca o răzbunare, instanțele românești dispun constant anularea deciziilor de concediere, reintegrarea pe post, plata salariilor restante și acordarea de daune morale, reținând că clauzele de confidențialitate nu pot fi opuse unui avertizor de bună-credință.
