Rezumatul unui caz care evidențiază un precedent al instanțelor din România (o soluție constantă sau o interpretare importantă a legii) oferă avantaje majore în trei planuri principale cum este cel de argumentare, predictibilitate și eficiență.
Avocatul folosește precedentul ca pe o muniție legală puternică. Deși deciziile instanțelor inferioare nu sunt obligatorii, o linie constantă de jurisprudență (o serie de hotărâri pe spețe similare) este extrem de persuasivă. Avocatul poate arăta judecătorului că interpretarea sa a legii este cea „consacrată” de majoritatea instanțelor sau, cel mai important, de instanțele superioare (Curtea de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție – ICCJ).
Precedentul oferă un exemplu practic al modului în care o normă legală abstractă a fost aplicată într-o situație faptică identică sau similară. Aceasta transformă argumentul din unul pur teoretic într-unul fundamentat pe realitatea judiciară.
Prin analiza cazurilor similare, avocatul poate evalua cu realism șansele de câștig și poate sfătui clientul în consecință. Dacă jurisprudența este constant defavorabilă, avocatul va căuta o soluție alternativă (tranzacție, mediere) sau va schimba fundamental abordarea juridică.
Precedentul arată nu doar cum a soluționat instanța, ci și ce argumente au fost aduse de partea adversă și cum au fost acestea combătute sau acceptate. Avocatul poate anticipa astfel apărările părții adverse și pregăti contra-argumente.
Judecătorul ar trebui să folosească și el precedentul pentru a asigura calitatea, coerența și predictibilitatea actului de justiție. Deși nu este obligat, judecătorul din instanțele inferioare dorește să evite ca soluția sa să fie casată (anulată) de o instanță superioară. O soluție care este în contradicție cu practica constantă a aceleiași instanțe sau a ICCJ (mai ales Deciziile în recurs în interesul legii – RIL, și Hotărârile prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – HP) va fi privită cu suspiciune în apel sau recurs.
Într-un sistem judiciar supraîncărcat, un rezumat de caz relevant economisește timp. Judecătorul nu trebuie să reanalizeze și să fundamenteze de la zero interpretarea unei norme complexe, ci poate folosi soluția deja stabilită, adaptând-o la faptele speței.
O motivare a unei hotărâri care citează o jurisprudență relevantă (mai ales una a ICCJ) este considerată mult mai solidă și mai bine fundamentată. Aceasta conferă autoritate deciziei și reduce probabilitatea de a fi atacată.
Dacă un judecător alege să se abată de la o practică consacrată, precedentul îi arată exact ce trebuie să justifice. El nu se poate abate fără o motivare convingătoare care să demonstreze de ce cazul actual diferă sau de ce interpretarea anterioară este greșită.
Chiar și pentru alți profesioniști, precedentul este vital pentru a acționa în limitele legalității și a evita litigii. Astfel Notari și Executori trebuie să știe cum interpretează instanțele clauzele contractuale, procedurile de executare sau actele notariale pentru a redacta documente care să fie valabile și executabile. Pentru consilieri Juridici (In-House), precedentul le permite să ofere sfaturi de afaceri clare și să redacteze contracte care să reziste unei potenționate dispute. Ei pot evalua riscul legal al unei decizii de business pe baza modului în care instanțele au tratat situații similare.
În concluzie, în sistemul juridic românesc, precedentul nu este o regulă rigidă, ci o sursă de drept cu o forță persuasivă enormă. Rezumatul unui caz care expune acest precedent este esențial pentru optimizarea argumentării, asigurarea predictibilității și menținerea coerenței în aplicarea legii.
citește aici – REZUMATUL DE CAZ. EXEMPLU