Tehnicile de manipulare pot explica de ce anumite alegeri sunt câștigate „strategic”, dar folosirea lor deliberată implică riscuri etice, reputaționale și chiar juridice, mai ales într-o organizație profesională, unde capitalul principal este încrederea. În organizații profesionale mari (≈1200 membri), în special în societățile cu reflexe istorice post-comuniste, apar frecvent anumite tipare de influențare manipulatorie.
1. Controlul agendei și al cadrului narativ (Framing)
Tehnică asociată cu propaganda politică modernă, teoretizată de autori cu nume greu de scris aici, căci sunt cu chirilice și rafinată în epoca sovietică. Nu contează ce spui, ci despre ce se discută, trebuie să te limitezi la agenda de lucru Se mută dezbaterea de la competență la „loialitate”, „unitate”, „stabilitate” și se redefinește competiția ca fiind „noi vs. haos”. Se sugerează ideea că organizația este „în pericol” și te poziționezi drept soluția necesară.
2. Inventarea unui „dușman intern”
Tehnică de manual în cultura politică din fosta Uniune Sovietică. Se sugerează existența unui grup care „vrea destabilizare”, ”este depășit ca vârstă”. În organizații profesionale, „dușmanul” poate fi o „gruparea elitistă” în care membrii nu îi salută pe ceilalți, sunt „tinerii agresivi” ori „vechea gardă a devenit ineficientă”. Apoi se insistă că orice vot trebuie să fie public, pentru a fi astfel demascat ”dușmanul” intern.
3. Rețele informale și loialități personale
În societăți post-comuniste, rețelele informale au o forță majoră. Micro-coalițiile pe baze de prietenie, generație, oraș, specializare, grup de vârstă. Se fac promisiuni implicite de sprijin reciproc de genul ”Votează-mă și cuvântul tău va avea greutate.” Am o echipă mare alături de mine, fără să fie specificat cum a fost formată, de exemplu în cadrul unei societăți de avocatură, la întruniri informale, sau ce anume urmărește echipa asta mare.
4. Ambiguitatea programatică controlată
Model des întâlnit în spațiul estic post-1990 în care se propune un program general, abstract, greu atacabil, dar care se pretinde a fi diferit. Are loc o evitare a angajamentelor concrete, se specifică numai că s-a luat o anumită poziție față de problema x, au fost înaintate adrese, memorii etc. Este lăsat ca fiecare să-și proiecteze în candidat propriile speranțe.
5. Tehnica „omului providențial”
Cultivată intens în perioada sovietică și evident preluată ca un ”ou de aur”. Se sugerează imaginea de „lider calm”, „echilibrat”, „care știe sistemul”. Se promovează un mesaj implicit de genul „am experiență, ceilalți experimentează.”, sau ”eu vă scad taxele de cum ajung acolo” și ”am grijă cum vor fi cheltuiți banii noștri”. Se pretinde deținerea de cunoștințe vaste din domenii conexe, în special din domeniul tehnologiei informației, dar acestea pe lângă că nu există, urmăresc practic numai deschiderea porții pentru o imixtiune nelegitimă și o călcare în picioare a secretului profesional. Se pretinde că lucrurile s-ar face ”altfel”, dar nu se specifică în ce constă aceasta, sau se respinge schimbarea și se polarizează votanții . Se sugerează că odată ales, va urma un progres continuu, însă dacă spargi ”ou de aur”, vei observa că este gol pe dinăuntru.
6. Discreditarea subtilă (nu atac frontal)
În cultura politică rusă modernă (ex. perioada Vladimir Putin), atacurile sunt rareori directe; se folosesc mai ales insinuări, „îngrijorări legitime”, zvonuri difuze, întrebări retorice.
Se evită conflictul deschis, dar se erodează astfel încrederea în adversar.
7. Controlul informațional
Moștenire structurală din sistemul sovietic. Manipulatorii preiau controlul canalelor de comunicare internă (noi distribuim veniturile, împărțim oficiile, vă informăm de mersul dezbaterilor de la centru, etc.). Mesajele se trimit în momente strategice. Informațiile privilegiate sunt oferite unor lideri informali, care au controlul comunicației.
8. Oboseala organizațională
Este o tehnică indirectă prin care se sugerează că o întâlnire fizică poate fi obositoare, fiind preferabilă una online și nu vei fi bine informat, deși materialele pot fi consultate integral online. Mecanismul este excesul și confuzia de proceduri formale pentru a ajunge la un rezultat, menținea de ședințe lungi. Electoratul tinde să aleagă oarecujm „continuitatea” doar pentru a evita complicații.
Cu toate acestea, dincolo de manipularea fățișă și de prost gust dar pare-se oferită din surse ”calificate”, în corpuri profesionale cum ar fi barourile, reputația profesională reală trebuie să cântărească decisiv. Apoi dacă cei cu reputație și candidează pe anumite funcții, este limpede că își asumă responsabilitatea de a ține trenul pe linie, evitând derapajele. Ferește-te de cei care par să fi activat mai degrabă în funcții administrative în cadrul organizației, decât în profesie, sau au o reputație personală care ar lăsa de dorit.
O rețea de susținători activi este mai importantă decât popularitatea generală, iar mobilizarea la vot contează mai mult decât simpatia pasivă. La urmă trebuie să te orientezi către cei care au planuri reale de progres profesional și implicit financiar.