Recuperarea unei creanțe prin executare silită este, de multe ori, un proces mai dificil decât obținerea titlului executoriu în sine. În România, pasivitatea creditorului este principalul motiv pentru care dosarele de executare rămân fără rezultat. Iată un ghid strategic pentru a vă asigura că procesul este eficient.
1. Primul pas: Avocat specializat sau Executor renumit?
Deși puteți merge direct la un birou de executor judecătoresc (BEJ), recomandarea strategică este sesizarea unui avocat specializat în executare silită.
- De ce avocat? Avocatul acționează ca un auditor al procesului. El va analiza titlul executoriu, va verifica patrimoniul debitorului înainte de a investi în taxe și va redacta cererea de executare astfel încât să cuprindă toate accesoriile (dobânzi, penalități, actualizări).
- Alegerea executorului: Optați pentru un executor renumit pentru celeritate și capacitate de investigație. Un executor suprasolicitat sau dezinteresat va limita procedura la trimiterea unor adrese standard către bănci, ignorând bunurile mobile sau imobile mai greu de identificat.
2. Furnizarea informațiilor: OBLIGAȚIA creditorului
Executorul este organul de executare, dar creditorul este „motorul” procesului. Potrivit Codului de Procedură Civilă, aveți obligația de a sprijini executorul.
- Date complete: Furnizați codul numeric personal (CNP) sau codul unic de înregistrare (CUI) al debitorului, conturi bancare cunoscute, puncte de lucru sau adrese unde acesta își depozitează bunurile.
- Indicii patrimoniale: Dacă știți că debitorul deține vehicule, utilaje sau acțiuni la societăți comerciale, comunicați aceste detalii în scris, sub semnătură.
3. Monitorizarea constantă: Solicitarea informațiilor
Nu lăsați dosarul „să doarmă”. Potrivit legii, aveți dreptul de a consulta dosarul și de a fi informat despre cursul execuției.
- Cereri periodice: Solicitați la fiecare 2-3 luni un istoric al actelor de executare (adrese la ITM pentru venituri salariale, adrese la bănci, interogări la primării pentru bunuri imobile și la DRPCIV pentru mașini).
- Stăruința: Dacă executorul nu face acte de executare timp de 6 luni, dosarul se poate perima (Art. 697 C. proc. civ.). O cerere de informații sau de stăruință întrerupe perimarea și menține dosarul activ.
4. Cazuri practice și Jurisprudență
Cazul A: Executarea „mai mult decât trebuie” (Răspunderea profesională) Instanțele au statuat că executorul răspunde delictual dacă, din eroare sau la presiunea creditorului, execută sume peste limitele titlului. Exemplu: Într-o speță recentă, un executor a fost obligat la daune deoarece a continuat poprirea după ce datoria fusese achitată integral, ignorând solicitările debitorului de încetare (Eroare pe Art. 1357 NCC).
Cazul B: Lipsa de diligență a organelor administrative În numeroase cauze (ex. Cauza Sandu împotriva României la CEDO), s-a reținut că statul este responsabil dacă organele de executare sau alte autorități (ex: Poliția, Primăria) nu sprijină efectiv procesul de executare, transformând dreptul creditorului într-o „iluzie”.
Cazul C: Poprirea veniturilor viitoare Jurisprudența ICCJ a clarificat faptul că poprirea se poate înființa și asupra sumelor pe care debitorul le va primi în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente (ex: contracte de chirie sau salarii viitoare), asigurând astfel o sursă constantă de plată pentru creditor.
Recomandări Finale:
- Actualizați creanța: Cereți executorului să calculeze dobânda legală penalizatoare pe toată durata executării.
- Verificați onorariul: Asigurați-vă că onorariul executorului este achitat în avans (sau conform înțelegerii) pentru a evita refuzul acestuia de a face deplasări pe teren.
- Fiți proactivi: Dacă aflați că debitorul vinde un bun, anunțați imediat executorul pentru înființarea sechestrului asigurător sau a popririi la terțul dobânditor.