Cum spuneau înaintașii noștri de prin țări, care le numeam pe vremuri mai civilizate, deși pare că niciodată nu l-am ajuns din urmă: „Justiția amânată este o justiție refuzată.”.
Am înaintat prin 2024 către Baroul Cluj o propunere, prin care spuneam cele ce urmează.
Dreptul, nu trebuie să fie o simplă colecție de declarații de complezență sau bune intenții, ci așa cum reglementează CONSTITUȚIA, ceva bine stabilit într-un stat de drept (Articol 1 (3).
Apoi Statul de drept este unul dintre idealurile moralei noastre politice și se referă la supremația efectivă a dreptului și a instituțiilor sistemului juridic în sistemul de guvernare. Statul de drept cuprinde o serie de principii cu caracter formal și procedural, iar principiile procedurale se referă la procesele prin care legile sunt administrate, la o justiție independentă cu instituțiile și instanțele care sunt necesare pentru aceasta.
Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca și în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie ((Articol 1 (4), (5) CONSTITUȚIE).
Articolul 6 din CEDO (Tratatul), izbutit reprodus textual de Articolul 6 CPC (Codul de procedură Civilă), stabilește că justițiabilii au dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, iar acest proces echitabil presupune că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege, instanța independentă fiind datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. Același lucru stabilește și detaliază, Articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care dispune asupra dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Astfel, Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.
Majoritatea colegilor avocați, cunoscuți de mine și îndrăznesc să presupun că oricare din colegii avocați, dacă ar fi să fie sincer și nu interesat pe invers sau cu capul la înălțimi, sunt de-a dreptul consternați, de dilatarea excesivă și dincolo de orice îngăduință rațională, a termenelor de judecată și amânările repetate și la unison de pronunțare a soluțiilor, în procesele în care a fost declarată închisă faza de cercetare judecătorească și judecătorul a rămas în pronunțare. Dar cine știe, omul se poate obișnui cu orice, căci el trăiește nu numai cu mâncare, ci mai ales cu orice este stabilit doctrinar.
Dictonul „Justiția amânată este o justiție refuzată” atribuită în mod tradițional lui William Gladstone, un politician liberal britanic din secolul al XIX-lea, este o maximă care a rezistat testului timpului și continuă să fie relevantă în discuțiile despre importanța unui sistem judiciar eficient și echitabil.
Noi nu dispunem de resurse judiciare nelimitate și deoarece, fiecare problemă juridică în fiecare caz în parte, este abordată ca o chestiune de ”prima impresie” a unei Instanțe, este evident că sistemul judiciar este pur și simplu copleșit de nesfârșite litigii.
Există o nevoie stringentă în societatea noastră pentru un grad de predictibilitate în viața de zi cu zi, iar a menține corectitudinea, eficiența și îmbunătățirea interacțiunii sociale necesită ca guvernul și cetățenii să aibă un simț rezonabil despre ceea ce pot și ceea ce nu pot face și aceasta poate fi dată numai de acțiunea coerentă a sistemului judiciar, de o securitate a raporturilor juridice;
Respectarea deciziilor anterioare în cazuri ce prezintă o similaritate juridică, a ”jurisprudeței” ca atare, ridică ștacheta. Judecătorul care știe că fiecare decizie pe care o ia, guvernează nu numai justițiabilii în cazul particular, ci drepturile potențiale a milioane de indivizi în prezent și viitor, va aborda problema cu mai puțină îngrijorare față de justiţiabili ca persoane particulare şi cu mai multă preocupare asupra fondului chestiunii juridice ce urmează a fi decise;
Respectarea ”jurisprudeței” reflectă o prudență generală în abordarea soluționării problemelor juridice. Ea reflectă punctul de vedere potrivit căruia schimbarea poate prezenta riscuri necunoscute și că, în general, ar trebui să preferăm riscurile pe care le cunoaștem celor pe care nu le putem prevedea;
Respectarea ”jurisprudeței” reduce potențiala politizare a Curților și ea moderează oscilațiile ideologice și astfel păstrează atât aparența cât şi realitatea Curţii ca fiind mai degrabă una juridică decât o instituţie pur politică.
Respectarea ”jurisprudeței” sporește potențialul judecătorilor de a aduce contribuții de durată la dezvoltarea societății și a-și îndeplini astfel importantul său rol social.
O respectare a ”jurisprudeței”, numită și ”obligativitatea precedentului judiciar”, este cea care ar trebui să constituie principalul instrument al instituțiilor statului cu activitate în domeniul judiciar în împlinirea rolului lor instituțional. Stabilitatea jurisprudenței ar acționa în cazurile ce prezintă similitudine juridică, în toate materiile și obiectele, atât în dreptul material cât și în dreptul procesual. Aplicabilitatea instituției depinde însă de capacitatea administrativă a factorului de decizie, în ceea ce privește întocmirea rapoartelor de drept și indexare hotărârilor relevante.
LEGEA aplicabilă, respectiv CPC (cod pr. civilă) la Articolul 180 prevede că stabilirea termenelor procedurale de instanță se face într-un intervalul de timp în care poate fi îndeplinit efectiv un act de procedură, deci termenele nu se stabilesc în funcție de rolul încărcat sau disponibilitatea instanțelor.
LEGEA aplicabilă, respectiv CPC la Articolul 396 prevede că amânarea pronunțării se poate face numai în cazuri justificate, iar această justificare nu ar trebui să privească rolul încărcat sau disponibilitatea instanțelor;
LEGEA pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (nr. 51 din 7 iunie 1995), la Articolul 2 al. (2) stabilește dreptul dar și obligația avocatului de a promova și apăra drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului, ceea ce implică așadar buna funcționare a sistemului judiciar, adică avocatul și mai ales organele profesiei, pot și sunt obligate la a acționa și în chestiuni generale legate de administrarea justiției, dacă acestea ar putea intra în conflict general cu drepturile și interesele clienților săi și implicit ale sale. Justiția este un sistem de primă importanță într-o societate numită democrată și funcționarea acesteia afectează primordial chiar toate drepturile și interese avocatului și ale clienților săi, actuali și potențiali.
Acum, observând în concret, faptul că există o constanță determinantă din partea instanțelor de judecată, atât în luarea unor decizii privind acordarea de către completele de judecată a unor prime termene de judecată și a termenelor de judecată în procesele aflate în cercetare excesiv de lungi și amânarea repetată a pronunțărilor fără o justificare pertinentă sau / și legală, solicit am solicitat fără succes adoptarea unei hotărâri a Consiliului Baroului Cluj prin care, fără a considera necesară adoptarea unei poziții / măsuri din partea U.N.B.R. sau poziția / măsuri din partea altor Barouri din România, deși ar fi recomandat ca acestea să existe:.
Am solicitat concret în 2024 să fie înaintate cereri de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin care să se solicite comunicarea de către instituțiile implicate (Ministerul Justiției / Consiliului Superior al Magistraturii), a hotărârilor, deciziilor, recomandărilor sau a oricăror alte acte sau comunicări prin orice mijloace, prin care se propun sau se acceptă ori recomandă, acordarea de termene pentru anumite intervale de timp, sau amânarea pronunțării soluțiilor de către completele independente de judecată în funcție de încărcătura rolului lor sau orice altă disponibilitate a acestora.
Apoi, după ce se face o evaluare a oportunității raportat la respectarea obligațiilor prevăzute de normativele în vigoare, prin hotărârile, deciziile, recomandările sau orice alte acte sau comunicări prin orice mijloace, identificate de organele și în situațiile din alineatul de mai sus, să fie înaintate memorii către toate instituțiile publice abilitate, prin care se se solicite asumarea tuturor măsurilor administrative sau chiar judiciare necesare, în vederea lipsirii de orice efecte a acestor tipuri de decizii sau recomandări.
Dacă, memoriile înaintate conform alineatului de mai sus nu au efecte certe privind lipsirea de orice efecte deciziilor sau recomandărilor descrise în alineatele de mai sus să se întreprindă toate demersurile judiciare necesare pe plan național și la nivelul Uniunii Europene, în vederea lipsirii de orice efecte a tipurilor de decizii sau recomandări descrise în alineatele de mai sus.
Am specificat Consiliului Baroului că pot redacta memoriile și acțiunile descrise mai sus. Nu a fost luată nici o măsură și apreciez că nici nu există vreo intenție de a fi luată o măsură în acest sens. Nu fac nici un fel de speculații pe marginea motivelor, dar apreciez că ele în orice situația sunt legate de o hermeneutică personală ce se rezumă la o decodificare rudimentară a realității imediate.