În celebrul său Discurs Funebru, consemnat de Tucidide, Pericle a oferit o apologie vibrantă a democrației ateniene, prezentând-o nu doar ca un sistem politic superior, ci ca un mod de viață care cultiva excelența individuală și colectivă. Discursul, rostit în onoarea soldaților căzuți în primul an al Războiului Peloponesiac, a transformat o ocazie solemnă într-o celebrare a valorilor care defineau Atena.
Puterea democrației lăudată de Pericle
Pericle a subliniat că democrația ateniană era un sistem unic, care nu imita pe alții, ci servea drept model. Puterea sa rezida în faptul că guvernarea aparținea majorității, nu unei minorități. Aceasta asigura egalitatea în fața legii pentru toți cetățenii, indiferent de statutul social sau avere. El a accentuat libertatea individuală, afirmând că atenienii nu se amestecau în viața privată a celorlalți și că nu impuneau constrângeri inutile.
Un aspect fundamental al puterii democrației ateniene, așa cum o vedea Pericle, era capacitatea sa de a îmbina libertatea cu respectul legii și al autorității. Cetățenii erau liberi, dar își îndeplineau datoriile civice și militare, demonstrând o disciplină voluntară. Această libertate, combinată cu o educație care încuraja atât dezvoltarea intelectuală, cât și cea fizică, permitea Atenei să prospere atât în timp de pace, cât și în război.
Pericle a lăudat deschiderea Atenei către lume, spre deosebire de alte cetăți care se închideau în ele însele. Această deschidere facilita schimbul de idei și contribuia la vitalitatea culturală și economică a orașului. El a argumentat că Atena era o cetate în care frumusețea și înțelepciunea mergeau mână în mână, iar cetățenii săi erau capabili să combine viața activă, civică și militară, cu timpul liber dedicat artei, filozofiei și discuțiilor.
Conducerea cetății de către „Cei mai buni”
Pericle a afirmat că Atena era condusă de „cei mai buni”, dar această afirmație nu se referea la o aristocrație bazată pe naștere sau bogăție, ci la o meritocrație în cadrul sistemului democratic. El a explicat că, deși toți cetățenii aveau dreptul de a participa la Adunare (Ecclesia) și de a-și exprima votul, funcțiile de conducere erau încredințate celor care aveau abilități recunoscute și merit dovedit, indiferent de starea lor materială.
Citat din Discursul Funebru al lui Pericle (Tucidide, Istoria Războiului Peloponesiac, Cartea II, 37):
„Avem o formă de guvernământ care nu imită legile vecinilor noștri; mai degrabă, noi suntem un model pentru alții. Numele ei este democrație, pentru că nu este administrată în interesul câtorva, ci al majorității. În ceea ce privește disputele private, toți sunt egali în fața legii; iar în ceea ce privește distincția publică, oricine este recunoscut pentru vreo excelență, este preferat pentru serviciul public, nu pe baza clasei, ci pe baza meritului.”
Acest citat subliniază clar că „cei mai buni” erau aleși pe baza meritului (ἀρετή – aretē) și a abilității (δύναμις – dynamis), nu a originii sociale sau a averii.
Cum erau aleși acești „cei mai buni” pentru conducerea Cetății
În democrația ateniană, selecția oficialilor se făcea prin două metode principale:
- Alegeri (χειροτονία – cheirotonia): Această metodă era folosită pentru alegerea unor funcții considerate de o importanță strategică sau care necesitau expertiză specifică. Cel mai notabil exemplu era cel al strategilor (generali militari), cum era Pericle însuși. Aceștia erau aleși anual, prin vot deschis în Adunare, și puteau fi realeși de mai multe ori. Alegerea lor se baza pe reputația, experiența și abilitățile lor militare și politice.
- Pericle a fost ales strateg timp de 15 ani consecutiv (443-429 î.Hr.), ceea ce demonstrează încrederea pe care cetățenii o aveau în capacitățile sale.
- Tragere la sorți (κληρωτήριον – kleroterion): Majoritatea celorlalte funcții publice (cum ar fi membrii Boule – Consiliul celor Cinci Sute, judecătorii din tribunalele populare – Heliaia, sau majoritatea magistraților) erau atribuite prin tragere la sorți. Acest sistem se baza pe principiul egalității radicale a cetățenilor și pe credința că orice cetățean era capabil să îndeplinească funcțiile publice. Pentru a se asigura o oarecare competență, existau totuși anumite filtre:
- Verificarea prealabilă (dokimasia): Înainte de a prelua funcția, cei aleși prin sorți erau supuși unei examinări pentru a se asigura că îndeplineau cerințele legale (ex: erau cetățeni cu drepturi depline, își respectaseră părinții, își îndepliniseră datoriile militare).
- Responsabilitate (euthynai): La sfârșitul mandatului, toți oficialii erau supuși unei revizuiri a activității lor, putând fi trași la răspundere pentru abuzuri sau incompetență.
Astfel, deși tragerea la sorți asigura o participare largă și rotația puterii, funcțiile cheie care cereau leadership și expertiză (cum ar fi cele militare) erau atribuite prin alegeri, permițând cetățenilor să-i identifice și să-i selecteze pe „cei mai buni” pentru a conduce cetatea în momente cruciale. Această combinație de principii democratice a contribuit la perioada de înflorire a Atenei, cunoscută sub numele de „Epoca lui Pericle”.
Ce este meritocrația?
Meritocrația este un sistem sau o ideologie în care avansarea și pozițiile de putere sunt acordate pe baza meritului, adică a abilităților, efortului, inteligenței și realizărilor individuale, și nu pe baza originii sociale, a bogăției, a relațiilor sau a altor privilegii.
În contextul citatului selectat din Discursul Funebru al lui Pericle, meritocrația se referă la faptul că, în democrația ateniană, „cei mai buni” erau aleși pentru serviciul public nu pe baza clasei sociale, ci pe baza excelenței și a meritului recunoscut. Cu riscul de a mă repeta, Pericle subliniază că:
„În ceea ce privește distincția publică, oricine este recunoscut pentru vreo excelență, este preferat pentru serviciul public, nu pe baza clasei, ci pe baza meritului.”
Această afirmație evidențiază un principiu fundamental al meritocrației: oportunitățile și responsabilitățile în cetate erau deschise tuturor cetățenilor capabili, indiferent de statutul lor economic sau de naștere, atâta timp cât aceștia își dovedeau valoarea și abilitățile.