Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi o experiență de navigare mai bună. Aflați mai multe despre modul în care folosim cookie-urile și despre cum puteți modifica setările.

Posts

Cerere de punere sub interdictie după pronunțarea DECIZIEI CC nr. 601 din 16 iulie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil. Soluționare

Soluționarea unei cereri de punere sub interdictie după pronunțarea DECIZIEI CC nr. 601 din 16 iulie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil. Exemplu:

 

ROMÂNIA JUDECATORIA …. - JUDEȚUL … 

 

Sentinţa civilă nr. … Şedinţa publică de la …

 

Instanța constituită din: PREŞEDINTE … 

Grefier …. 

Ministerul Public reprezentat prin procuror …, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria … 

 

Pe rol judecarea cererii având ca obiect numire curator special în cadrul cererii de punere sub interdictie formulată de petentul ….., domiciliat în comuna ….., în contradictoriu cu intimata - domiciliată în …..,. La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns părțile, reclamantul asistat de av. …. 

Procedura de citare legal îndeplinită. 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecăţii, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care: 

Se legitimează petentul … cu carte de identitate seria nr. CNP …. , domiciliat în ….  şi intimata 

cu carte de identitate seria nr. … CNP , domiciliată în …. . 

Instanța acordă cuvântul pe probe. 

Av. … pentru reclamant solicita încuviințarea probelor cu înscrisuri şi expertiză medico-legalā. 

Ministerul Public prin reprezentant, arată că este de acord cu probele solicitate. 

În temeiul art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează probele cu înscrisuri şi expertiză în specialitatea psihiatrică, apreciind ca fiind pertinente, concludente şi utile soluționării cauzei. 

La interpelarea instanţei intimata …. nu a putut spune cum se numeşte câți ani are şi nici în ce zi a săptămânii suntem. 

Reprezentantul convențional al reclamantului, arată că nu mai are alte cereri de formulat. 

Ministerul Public prin reprezentant arată că nu mai are alte cereri de formulat. 

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 alin.1 Cod procedură civilă şi fixează termen de judecată pentru dezbaterea fondului la prezentul termen de judecată. 

Reprezentantul convenţional al reclamantului, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se dispună punerea sub interdicţie a intimatei …... Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă starea de sănătate a intimatei. Numirea în calitate de tutore a numitului …. . 

Petentul …. arată că este de acord să fie numit tutore al petentei 

Ministerul Public prin reprezentant, solicită admiterea cererii de numire a petentului în calitate de tutore pentru intimata …. . 

Instanța, apreciind lămurite toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, în baza art. 394 alin.1 C.pr.civ. declară închise dezbaterile asupra fondului şi reţine cauza spre soluționare. 

INSTANȚA 

Prin cererea Înregistrată pe rolul Judecătoriei …., la data de …., petentul …., domiciliat în ….., a solicitat în contradictoriu cu intimata …. domiciliata în ……., punerea sub interdictie a intimatei şi numirea sa ca tutore al acesteia. De asemenea, a solicitat numirea sa în calitate de curator special în temeiul dispoziţiilor art. 167 cod civil până la pronunțarea hotărârii de punere sub interdictie. 

În motivare a susţinut următoarele: Petentul este soțul numitei ….. care deține certificat de incadrare in grad de handicap nr. ….. şi se incadrează in grad de handicap grav, cod boala …, cu tip handicap … mental cu asistent personal, boală ce o împiedică să îşi reprezinte singura interesele. 

De asemenea, din cauza aceluiaşi motiv aceasta nu poate să își administreze bunurile în condiții corespunzătoare şi nu poate încheia nici un act de dispoziție și nu-și poate numi singura un reprezentant sau un administrator. 

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără nici un fel de dubiu faptul că o este o persoană cu probleme grave de sănătate ce necesită o protecție specială, astfel că se impune luare măsurii de protectie in cadrul proceduri de punere sub interdicţie judecătorească. reglementată de art. 395 și următoarele C.P. Civilă. 

În drept art.164, 165 coroborat cu art.111 şi art.167 cod civil. S-au depus la dosar înscrisuri: În faza prealabilă s-a efectuat expertiza medico-legalā psihiatrică. 

La termenul din …. s-a încercat audierea intimatei dar nu s-a putut stabili o legătură de comunicare cu aceasta.

S-au depus la dosar anchetă socială efectuată la domiciliul părților şi cazierul judiciar al persoanei propusă spre a fi tutore. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța reține următoarele: 

Față de dispozițiile art. 165 Cod civil raportat la art. 111 lit. d) Cod civil, petentul are calitate procesual activă, fiind soțul intimatei şi persoana care se îngrijește de acesta. 

Din raportul de expertiză depus la dosar se constată că intimata prezintă un diagnostic ce a determinat lipsa capacităţii de a se autoingriji, de a se autoconduce şi de a-şi reprezenta interesele, fiind cazul să fie pusă sub interdicție. 

Punerea sub interdicţie reprezintă o măsură de ocrotire a persoanei fizice majore, reglementată de dispoziţiile art. 106 alin. 2 Cod civil şi este de competenţa instantei de tutela, potrivit art. 107 din cod, fiind dispusă în condiţiile art. 164 față de persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienatiei sau debilitatii mentale. 

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 601/16.07.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 88 din 27.01.2021, s-a admis excepţia de neconstituționalitate şi s-a constatat că prevederile art. 164 alin. 1 Cod Civil sunt neconstituționale.

Cu referire la efectele Deciziei mai sus evocate asupra prevederilor legale declarate neconstituționale, dispozițiile cuprinse în art. 147 alin. 1 din Constituția României  și cele din reglementează că Dispoziţiile din legile şi ordonanțele în vigoare, precum regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. 

Prin prisma împrejurării conform căreia Decizia Curții a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 27.01.2021, termenul de 45 zile aflat la dispoziția puterii legislative pentru corelarea dispoziţiilor neconstituționale cu prevederile Constituţiei s-a împlinit la data de 12.03.2021, data de la care dispozițiile art. 164 alin. 1 Cod Civil sunt considerate abrogate. 

Avand in vedere că legiuitorul nu a intervenit să adapteze dispoziţiile la decizia pronunţată de către instanța de contencios constituțional, s-a creat o incertitudine legată de existența unei reglementări legale în ceea ce priveşte instituţia punerii sub interdicţie. 

În aceste condiții, cu luarea în calcul şi a împrejurării conform căreia au fost acordate mai multe termene în cauză pentru a oferi legiuitorului posibilitatea de a stabili cadrul legal de protectie a persoanelor care nu au discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele lor, se apreciază ca fiind incidente dispoziţiile art. 5 alin. 2 Cod Procedură Civilă, conform cărora niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. 

Cu relevanță în cauză sunt şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie conform cărora (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertățile cetățenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituţia sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." 

Potrivit art. 12 alin. (4) din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi ce prevede că statele părți se vor asigura că toate măsurile legate de exercitarea capacităţii juridice prevăd protectia adecvată şi eficientă pentru prevenirea abuzurilor, conform legislației internaționale privind drepturile omului. O astfel de protectie va garanta măsurile referitoare la exercitarea capacității juridice respectă drepturile, voința şi preferințele nu prezintă conflict de interese şi nu au o influenţă necorespunzătoare sunt proporționale şi adaptate la situația persoanei, se aplică pentru cea mai scurtă perioadă posibilă şi se supun revizuirii periodice de către o autoritate competentă, independentă și imparțială sau de către un organ juridic. Măsurile de protectie vor fi proporționale cu gradul în care asemenea măsuri afectează drepturile şi interesele persoanei". 

În esenţă, aceste aspecte sunt redate şi în considerentele Decizia Curții, a căror forță. juridică este obligatorie, stabilindu-se ca în vederea respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități, orice măsură de protecţie trebuie să fie proporțională cu gradul de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să fie dispusă numai dacă alte măsuri nu pot oferi o protecție suficientă, să țină cont de voința persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioada de timp şi să fie revizuită periodic. 

În legislația internă, deşi prevederile art. 164 alin. (1) Cod Civil au încetat a produce efecte ca urmare a constatārii neconstituționalității lor şi a faptului că legiuitorul nu a făcut demersuri după cele 45 zile prevăzute de Constituție în a le pune în acord cu considerentele deciziei Curţii Constituționale nr. 601/16.07.2020, dispoziţiile art. 106 alin. 2 Cod Civil, (conform cărora ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei) consacră în continuare instituția punerii sub interdictie, care nu a fost înlăturată aşadar în totalitate din legislația internă. 

În concret, Decizia nr. 601/16.07.2020 critica procedura punerii sub interdicţie din punct de vedere al constituționalităţii, respectiv prevederile art. 164 alin. (1) Cod Civil, prin prisma faptului că nu este însoțită de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor şi a libertăților fundamentale, că nu are în vedere că pot exista diferite grade de incapacitate şi nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pe o perioadă determinată de timp şi nu este supusă unei revizuiri periodice, sens în care o incapacitate nu trebuie să conducă la pierderea exerciţiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizată în fiecare caz în parte. 

Totodată, Curtea Constituțională acceptă că punerea sub interdictie are caracterul unei măsuri de ocrotire, având drept consecinţă lipsirea persoanei în cauză de capacitatea de exerciţiu şi instituirea tutelei, astfel incat rolul tutorelui este de a administra în mod corespunzător bunurile pusului sub interdicţie şi de a contribui la bunăstarea bolnavului. 

Cu alte cuvinte, față de dispozițiile legale mai sus citate, instanța apreciază că produc în continuare efecte juridice dispozițiile art. 106 alin. (2) Cod Civil, coroborat cu condițiile prevăzute de art. 936 şi următoarele din Codul de procedură civilă, însă acestea se impun a fi aplicate cu respectarea considerentelor Deciziei Curții Constituţionale şi a legislației internaționale la care România este parte, precum art. 12 alin. (4) din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitāti. 

Astfel, din probele administrate în cauza, respectiv raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se reține că intimata nu are discernământ şi nici capacitatea de a înțelege consecinţele faptelor sale, lipsindu-i posibilitatea psihică de autoîngrijire şi autocontrol. 

În ceea ce priveşte proporționalitatea, instanța consideră că în cazul intimatei se relevă o incapacitate totală, având în vedere deteriorarea cognitivă de care suferi, precum și deficitul adaptiv marcat cu implicații asupra funcţionării globale şi a luării deciziilor în propriul beneficiu. 

Având în vedere concluziile raportului medical şi ţinând seama şi de considerentele Deciziei Curții Constituţionale mai sus evocate, precum și de art. 12 alin. 4 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, se apreciază că se impune dispunerea măsurii punerii sub interdicţie, cu posibilitatea revizuirii sau chiar a ridicării interdicţiei, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 943 C.proc.civ. 

Astfel, în funcție de starea medicală a intimatei la acel moment. Persoanele interesate vor putea analiza oportunitatea de a sesiza din nou instanţa în vederea reevaluării stării psihice şi a competenței psihice a acesteia. 

Coroborând concluziile raportului de expertiză, menţiunile înscrisurilor medicale şi cele constatate de instanţa cu ocazia audierii intimatei instanța reține ca intimata nu are discemāmäntul necesar de a se îngriji de interesele sale şi va dispune punerea acestuia sub interdicţie. 

În conformitate cu art. 170 Cod civil se va numi petentul în calitate de tutore al intimatului, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 118 Cod civil cu privire la numirea tutorelui de către instanta de tutela, dispoziţii la care face trimitere art. 170-171 Cod civil. 

Având în vedere art. 171 Cod civil potrivit cărora regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit värsta de 14 ani se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdictie, rezultă că drepturile şi îndatoririle tutorelui urmează sa înceapă de la data rămänerii definitive hotărârii de punere sub interdicţie, prin care instanța a numit și tutore pentru intimata. 

În același timp, în conformitate cu art. 229 alin. 3 din legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod civil, autoritatea tutelară de la Primăria…. va supraveghea modul în care tutorele administrează bunurile persoanei pusă sub interdicţie, veghind la respectarea dispoziţiilor art. 140, 141, 142 şi art. 174 din Codul civil privind îndatoririle tutorelui. 

Prezenta hotăräre se va înregistra în registrul special al Judecătoriei …., se va afişa. la sediul Judecătoriei …. şi la sediul Primăriei …., iar copie legalizată a dispozitivului hotărârii se va comunica potrivit dispozițiilor art. 941 alin. 1 C.p.c., Serviciului de Stare Civilă …, Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliara …. şi serviciului sanitar competent. 

PENTRU ACESTE MOTIVE, 

ÎN NUMELE LEGII 

HOTĀRASTE 

Admite cererea formulată de petentul … domiciliat în …., în contradictoriu cu intimata ….  , domiciliată în comuna …. .. 

 

Semnături

 

 

Rușine Heideggere și Hegele și nu în ultimul rând, ție bă Nietzsche... încrezutule !

În aplecările mele, din timpul inversului fericirii zilnice, am găsit texte normative cu relevanță în orice domeniu, nu numai al celui reglementat și pe care la reproduc la paragrafele următoare. Na:

 

 

1.Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate (Articolul 40^7 Cod Fiscal). În cazul în care una sau mai multe entități nerezidente asociate care dețin în total o participare directă sau indirectă de minimum 50%privind drepturile de vot, capitalul sau cota de profit într-o entitate hibridă înregistrată sau stabilită ..., sunt situate într-o jurisdicție sau în jurisdicții care tratează respectiva entitate hibridă ca pe un contribuabil, entitatea hibridă este considerată rezident fiscal ... și i se percepe impozit pe profit, potrivit prevederilor prezentului titlu, în măsura în care venitul entității hibride nu este impozitat într-un alt mod în temeiul legislației din oricare altă jurisdicție implicată. Prevederile nu se aplică unui organism de plasament colectiv, stabilit ..., care îmbracă forma unui fond sau a unuiorganism de investiții cu deținere largă și care deține un portofoliu diversificat de titluri de valoare și face obiectul regulamentului privind protecția investitorilor, conform legilor speciale în materie, inclusiv în ceea ce privește protecția investitorilor. (12/01/2021)

 

2.  Legea nr. 129 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Articolul 56 (1^3) Suplimentar față de obligația prevăzută la alin. (1) persoanele juridice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului, care au în structura acționariatului entități înmatriculate/înregistrate și/sau care au sediul fiscal în jurisdicții necooperante din punct de vedere fiscal și/sau în jurisdicții cu grad înalt de risc de spălare a banilor și/sau de finanțare a terorismului și/sau în jurisdicții aflate sub monitorizarea organismelor internaționale relevante, pentru risc de spălare a banilor/finanțare a terorismului, depun anual o declarație privind beneficiarul real al persoanei juridice, în vederea înregistrării în Registrul beneficiarilor reali al societăților, în termen de 15 zile de la aprobarea situațiilor financiare anuale.

 

 

Reglementarea, recunoașterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video

Au fost publicate normele stabilesc cerințele minime tehnice și de securitate privind reglementarea, recunoașterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video de către furnizorii de servicii de identificare, ca formă a „identificării electronice“ definite în Regulamentul eIDAS.

 

Termenii utilizați:a) furnizor de servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, denumit, pe scurt, în continuare, furnizor de servicii de identificare, înseamnă o entitate juridică de drept public sau privat care identifică persoana la distanță prin mijloace video în scopurile precizate în prezentele norme, respectiv prestatorii de servicii de încredere, prestatorii de servicii de plată, instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, organismele din sectorul public, terțul de verificare a identității;b) identificarea persoanei la distanță prin mijloace video - procesul de identificare și verificare a identității persoanei fizice, în baza documentelor prezentate, a imaginilor capturate și/sau a informațiilor comunicate de persoana fizică, utilizând mijloace video;c) mijloace video - mijloace de identificare la distanță ce utilizează tehnologii care presupun fie transmiterea audiovideo de succesiuni de imagini în mișcare, în timp real, în cadrul unei videoconferințe cu prezența unui operator uman, fie transmiterea de succesiuni de imagini în mișcare reprezentând capturi video cu persoana fizică, fără prezența unui operator uman, cu verificarea ulterioară a acestora de către furnizorul de servicii de identificare (cu sau fără implicarea unui operator uman);d) mijloace digitale - mijloace care utilizează tehnologii digitale inovatoare care folosesc, printre altele, inteligența artificială și/sau procese de învățare automată (machine learning), cum ar fi aplicațiile care realizează identificarea unei persoane și/sau verificări ale actelor de identitate (prin capturi de imagini digitale, măsurători ale semnalmentelor biometrice faciale, comparare de imagini), tehnologia NFC (comunicare în câmp apropiat) încorporată în documentele electronice de identitate;e) sistem informatic pentru identificarea persoanei la distanță prin mijloace video reprezintă ansamblul de elemente implicate în procesul de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video, prin care se transmit datele, imaginile capturate/încărcate și/sau informațiile comunicate de persoana fizică, denumit în continuare sistem;f) Regulament eIDAS - Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE;g) prestator de servicii de încredere - o persoană fizică sau juridică care prestează unul sau mai multe servicii de încredere ca prestator de servicii de încredere calificat sau necalificat, conform art. 3 pct. 19 din Regulamentul eIDAS;h) prestator de servicii de încredere calificat - un prestator de servicii de încredere care prestează unul sau mai multe servicii de încredere calificate și căruia i se acordă statutul de calificat de către organismul de supraveghere, conform art. 3 pct. 20 din Regulamentul eIDAS;i) serviciu de încredere - un serviciu electronic prestat în mod obișnuit în schimbul unei remunerații, care constă în: (a) crearea, verificarea și validarea semnăturilor electronice, a sigiliilor electronice sau a mărcilor temporale electronice, a serviciilor de distribuție electronică înregistrată și a certificatelor aferente serviciilor respective; sau (b) crearea, verificarea și validarea certificatelor pentru autentificarea unui site internet; sau (c) păstrarea semnăturilor electronice, a sigiliilor sau a certificatelor aferente serviciilor respective, conform art. 3 pct. 16 din Regulamentul eIDAS;j) serviciu de încredere calificat - un serviciu de încredere care îndeplinește cerințele aplicabile prevăzute de Regulamentul eIDAS, conform art. 3 pct. 17 din Regulamentul eIDAS;k) organism de supraveghere - conform art. 17 din Regulament eIDAS;l) prestatorii de servicii de plată - conform art. 2 pct. 61 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 3/2018 privind monitorizarea infrastructurilor pieței financiare și a instrumentelor de plată, cu modificările și completările ulterioare;m) ADR - Autoritatea pentru Digitalizarea României, denumită în continuare Autoritatea;n) ETSI - Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (European Telecommunications Standards Institute);o) organism din sectorul public - o autoritate națională, regională sau locală, un organism de drept public sau o asociație formată din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public; sau o entitate privată mandatată de cel puțin una dintre aceste autorități, organisme sau asociații să presteze servicii publice atunci când acționează în temeiul unui astfel de mandat, conform art. 3 pct. 7 din Regulamentul eIDAS;p) terțul de verificare a identității persoanei prin mijloace video reprezintă un emitent al mijloacelor de identificare electronică ce utilizează mijloace video sau o persoană juridică aflată într-o relație contractuală cu o entitate publică sau privată, în scopul furnizării serviciilor de identificare la distanță a persoanei utilizând mijloace video, înscris în lista specificată la art. 9 din prezentele norme, denumit în continuare terț;q) emitent al mijloacelor de identificare electronică reprezintă o persoană juridică ce operează un sistem de identificare electronică, așa cum este acesta definit conform art. 3 pct. 4 din Regulamentul eIDAS, prin intermediul căruia furnizează servicii de identificare electronică către beneficiari, inclusiv către organismele din sectorul public.Activitatea de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video de către furnizori de servicii de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video, înregistrați în România, se poate efectua numai după obținerea avizului emis de către Autoritatea pentru Digitalizarea României.Autoritatea pentru Digitalizarea României va emite avizul în termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea documentației complete.Persoana juridică stabilită și autorizată să presteze astfel de servicii în orice stat membru al Uniunii Europene (UE) care dorește să desfășoare activități de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, pentru cetățenii români sau pe teritoriul României, poate desfășura această activitate în anumite condiții.

Astfel, în cazul în care entitățile publice sau private utilizează un furnizor de servicii de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video, stabilit într-un alt stat membru UE‚ eventualele prejudicii cauzate de o identificare incorectă a clientului întră în responsabilitatea entității care a contractat serviciile de identificare, denumită în continuare entitatea contractantă.

Pentru acoperirea eventualelor prejudicii, entitatea contractantă va încheia o poliță de asigurare de răspundere civilă față de terți, în valoare de 100.000 euro (polița de asigurare trebuie să fie valabilă/reînnoită pe toată perioada de valabilitate a contractului de prestări servicii de identificare a persoanei).

Entitatea contractantă are obligația ca la încheierea contractului de prestări servicii de identificare să solicite furnizorului de servicii de identificare a persoanei prin mijloace video raportul de evaluare a conformității pentru soluția tehnică utilizată, întocmit de către un organism de evaluare a conformității în concordanță cu prevederile Regulamentului eIDAS.Contractul de prestări servicii, polița de asigurare și raportul de evaluare a conformității, vor fi depuse la Autoritate.Identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video se realizează cu ajutorul unui sistem.Pentru verificarea identității persoanei la distanță utilizând mijloace video se utilizează atât documentele de identitate, a căror imagine este capturată prin mijlocul video, cât și date sau informații obținute din surse credibile și independente, în măsura în care sunt disponibile, inclusiv pe bază de acorduri/parteneriate încheiate între instituții publice sau private și furnizorii de servicii de identificare, de exemplu: baze de date ale organismelor din sectorul public, baze de date private care conțin informații de la autorități publice, rapoarte de audit, documente fiscale, extrase de cont etc.Consultarea surselor de date este efectuată cu respectarea cerințelor aplicabile în materia protecției datelor cu caracter personal de informare a persoanei vizate, respectiv a persoanei supuse identificării la distanță prin mijloace video, în mod prealabil efectuării unei activități de prelucrare de date.Se interzice utilizarea datelor/informațiilor obținute de către furnizorii de servicii de identificare în procesul de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video din diverse surse în alte scopuri, fără informarea/acordul persoanei sau alte prevederi legale în acest sens.Prestatorul de servicii de încredere poate realiza identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video fie în vederea eliberării de certificate calificate, fie în calitate de terț de verificare a identității persoanei, în conformitate cu prevederile prezentelor norme. Pentru situațiile în care este necesară demonstrarea îndeplinirii cerințelor art. 26 din Regulamentul eIDAS cu privire la o semnătură electronică avansată creată pe baza unui certificat necalificat, emis în urma unui proces de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, este obligatoriu să fie demonstrată și îndeplinirea cerințelor de la cap. II din prezentele norme.

Prestatorii de servicii de plată, instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare care doresc să utilizeze mijloace video pentru identificarea clienților la distanță, cu respectarea cerințelor legale aplicabile în materia prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, au obligația de a notifica Autoritatea cu 30 de zile înainte de utilizarea mijloacelor video pentru identificarea clienților la distanță. În cazul în care prestatorul de servicii de plată, instituția de credit sau instituția financiară nebancară va utiliza, pentru identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video, servicii și/sau sisteme/procese furnizate de către un terț de verificare a identității sau de un prestator de servicii de încredere calificate, va depune în locul documentelor prevăzute la alin. (2) o copie a contractului încheiat cu terțul/prestatorul de servicii de încredere, precum și declarația reprezentantului legal că dispune de politici și proceduri interne privind utilizarea acestora. În cazul în care soluția tehnică utilizată de către prestatorul de servicii de plată, instituția de credit sau instituția financiară nebancară pentru identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video este utilizată de către un prestator de servicii de încredere în scopul furnizării de servicii de încredere calificate, este obligatoriu ca prestatorul de servicii de plată, instituția de credit sau instituția financiară nebancară să prezinte Autorității raportul de evaluare a conformității soluției, întocmit de către un organism de evaluare a conformității, în concordanță cu prevederile Regulamentului eIDAS.În procesul de verificare a identității persoanei la distanță utilizând mijloace video se pot utiliza serviciile furnizate de către terți în baza unui contract.Terțul care efectuează identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video în numele unei alte entități este obligat să respecte prevederile prezentelor norme.Lista terților care pot efectua identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video va fi gestionată de către Autoritate și publicată pe pagina de internet a acesteia. Contractul pentru furnizarea serviciilor de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, încheiat de terț cu entități publice sau private, va conține clauze referitoare la modalitățile de despăgubire a persoanelor prejudiciate, în cazul producerii unui eventual prejudiciu.Identificarea la distanță utilizând mijloace video poate fi realizată prin mijloace de verificare automatizate, fără operator uman, sau prin mijloace de verificare cu operator uman. Identificarea la distanță utilizând mijloace video realizată cu operator uman poate fi efectuată doar de personal instruit.Persoanele care au atribuții și responsabilități în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video vor beneficia sau vor fi obligate să urmeze cursuri de pregătire profesională sau programe de instruire anuale, organizate extern sau intern. Instruirea personalului desemnat pentru realizarea identificării persoanei la distanță utilizând mijloace video intră în responsabilitatea reprezentantului legal al furnizorului de servicii de identificare sau a unei persoane desemnate de reprezentantul legal în acest sens.Atribuțiile și responsabilitățile personalului care realizează identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video vor fi stabilite prin act administrativ al persoanei care are competența de numire în funcție și vor fi prevăzute în fișa postului.Furnizorii de servicii de identificare sunt obligați să respecte toate dispozițiile legale cu privire la protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE și în Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare.

 

 

______________________________________________ TEXTUL OFICIAL ____________________________________

NORME din 11 noiembrie 2021privind reglementarea, recunoașterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video

EMITENT
  • AUTORITATEA PENTRU DIGITALIZAREA ROMÂNIEI
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1119 din 24 noiembrie 2021NotăAprobate prin DECIZIA nr. 564 din 11 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 24 noimebrie 2021.Capitolul I Dispoziții generaleArticolul 1Prezentele norme stabilesc cerințele minime tehnice și de securitate privind reglementarea, recunoașterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video de către furnizorii de servicii de identificare, ca formă a „identificării electronice“ definite în Regulamentul eIDAS.Articolul 2În înțelesul prezentelor norme, termenii, expresiile și abrevierile de mai jos au următoarele semnificații:a) furnizor de servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, denumit, pe scurt, în continuare, furnizor de servicii de identificare, înseamnă o entitate juridică de drept public sau privat care identifică persoana la distanță prin mijloace video în scopurile precizate în prezentele norme, respectiv prestatorii de servicii de încredere, prestatorii de servicii de plată, instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, organismele din sectorul public, terțul de verificare a identității;b) identificarea persoanei la distanță prin mijloace video - procesul de identificare și verificare a identității persoanei fizice, în baza documentelor prezentate, a imaginilor capturate și/sau a informațiilor comunicate de persoana fizică, utilizând mijloace video;c) mijloace video - mijloace de identificare la distanță ce utilizează tehnologii care presupun fie transmiterea audiovideo de succesiuni de imagini în mișcare, în timp real, în cadrul unei videoconferințe cu prezența unui operator uman, fie transmiterea de succesiuni de imagini în mișcare reprezentând capturi video cu persoana fizică, fără prezența unui operator uman, cu verificarea ulterioară a acestora de către furnizorul de servicii de identificare (cu sau fără implicarea unui operator uman);d) mijloace digitale - mijloace care utilizează tehnologii digitale inovatoare care folosesc, printre altele, inteligența artificială și/sau procese de învățare automată (machine learning), cum ar fi aplicațiile care realizează identificarea unei persoane și/sau verificări ale actelor de identitate (prin capturi de imagini digitale, măsurători ale semnalmentelor biometrice faciale, comparare de imagini), tehnologia NFC (comunicare în câmp apropiat) încorporată în documentele electronice de identitate;e) sistem informatic pentru identificarea persoanei la distanță prin mijloace video reprezintă ansamblul de elemente implicate în procesul de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video, prin care se transmit datele, imaginile capturate/încărcate și/sau informațiile comunicate de persoana fizică, denumit în continuare sistem;f) Regulament eIDAS - Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE;g) prestator de servicii de încredere - o persoană fizică sau juridică care prestează unul sau mai multe servicii de încredere ca prestator de servicii de încredere calificat sau necalificat, conform art. 3 pct. 19 din Regulamentul eIDAS;h) prestator de servicii de încredere calificat - un prestator de servicii de încredere care prestează unul sau mai multe servicii de încredere calificate și căruia i se acordă statutul de calificat de către organismul de supraveghere, conform art. 3 pct. 20 din Regulamentul eIDAS;i) serviciu de încredere - un serviciu electronic prestat în mod obișnuit în schimbul unei remunerații, care constă în: (a) crearea, verificarea și validarea semnăturilor electronice, a sigiliilor electronice sau a mărcilor temporale electronice, a serviciilor de distribuție electronică înregistrată și a certificatelor aferente serviciilor respective; sau (b) crearea, verificarea și validarea certificatelor pentru autentificarea unui site internet; sau (c) păstrarea semnăturilor electronice, a sigiliilor sau a certificatelor aferente serviciilor respective, conform art. 3 pct. 16 din Regulamentul eIDAS;j) serviciu de încredere calificat - un serviciu de încredere care îndeplinește cerințele aplicabile prevăzute de Regulamentul eIDAS, conform art. 3 pct. 17 din Regulamentul eIDAS;k) organism de supraveghere - conform art. 17 din Regulament eIDAS;l) prestatorii de servicii de plată - conform art. 2 pct. 61 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 3/2018 privind monitorizarea infrastructurilor pieței financiare și a instrumentelor de plată, cu modificările și completările ulterioare;m) ADR - Autoritatea pentru Digitalizarea României, denumită în continuare Autoritatea;n) ETSI - Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (European Telecommunications Standards Institute);o) organism din sectorul public - o autoritate națională, regională sau locală, un organism de drept public sau o asociație formată din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public; sau o entitate privată mandatată de cel puțin una dintre aceste autorități, organisme sau asociații să presteze servicii publice atunci când acționează în temeiul unui astfel de mandat, conform art. 3 pct. 7 din Regulamentul eIDAS;p) terțul de verificare a identității persoanei prin mijloace video reprezintă un emitent al mijloacelor de identificare electronică ce utilizează mijloace video sau o persoană juridică aflată într-o relație contractuală cu o entitate publică sau privată, în scopul furnizării serviciilor de identificare la distanță a persoanei utilizând mijloace video, înscris în lista specificată la art. 9 din prezentele norme, denumit în continuare terț;q) emitent al mijloacelor de identificare electronică reprezintă o persoană juridică ce operează un sistem de identificare electronică, așa cum este acesta definit conform art. 3 pct. 4 din Regulamentul eIDAS, prin intermediul căruia furnizează servicii de identificare electronică către beneficiari, inclusiv către organismele din sectorul public.Articolul 3(1) În sensul prezentelor norme, activitatea de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video de către furnizori de servicii de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video, înregistrați în România, se poate efectua numai după obținerea avizului emis de către Autoritatea pentru Digitalizarea României.(2) Autoritatea pentru Digitalizarea României va emite avizul conform modelului din anexa nr. 4 în termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea documentației complete.Articolul 4(1) Persoana juridică stabilită și autorizată să presteze astfel de servicii în orice stat membru al Uniunii Europene (UE) care dorește să desfășoare activități de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, pentru cetățenii români sau pe teritoriul României, poate desfășura această activitate în condițiile prezentului articol.(2) În cazul în care entitățile publice sau private utilizează un furnizor de servicii de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video, stabilit într-un alt stat membru UE‚ eventualele prejudicii cauzate de o identificare incorectă a clientului întră în responsabilitatea entității care a contractat serviciile de identificare, denumită în continuare entitatea contractantă.(3) Pentru acoperirea eventualelor prejudicii menționate la alin. (2), entitatea contractantă va încheia o poliță de asigurare de răspundere civilă față de terți, în valoare de 100.000 euro (polița de asigurare trebuie să fie valabilă/reînnoită pe toată perioada de valabilitate a contractului de prestări servicii de identificare a persoanei).(4) Entitatea contractantă are obligația ca la încheierea contractului de prestări servicii de identificare să solicite furnizorului de servicii de identificare a persoanei prin mijloace video raportul de evaluare a conformității pentru soluția tehnică utilizată, întocmit de către un organism de evaluare a conformității în concordanță cu prevederile Regulamentului eIDAS.(5) Documentele menționate la alin. (3) și (4), respectiv contractul de prestări servicii, polița de asigurare și raportul de evaluare a conformității, vor fi depuse la Autoritate.Articolul 5(1) Identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video se realizează cu ajutorul unui sistem.(2) Pentru verificarea identității persoanei la distanță utilizând mijloace video se utilizează atât documentele de identitate, a căror imagine este capturată prin mijlocul video, cât și date sau informații obținute din surse credibile și independente, în măsura în care sunt disponibile, inclusiv pe bază de acorduri/parteneriate încheiate între instituții publice sau private și furnizorii de servicii de identificare, de exemplu: baze de date ale organismelor din sectorul public, baze de date private care conțin informații de la autorități publice, rapoarte de audit, documente fiscale, extrase de cont etc.(3) Consultarea surselor de date este efectuată cu respectarea cerințelor aplicabile în materia protecției datelor cu caracter personal de informare a persoanei vizate, respectiv a persoanei supuse identificării la distanță prin mijloace video, în mod prealabil efectuării unei activități de prelucrare de date, respectiv consultarea surselor de date prevăzute la alin. (2).(4) Se interzice utilizarea datelor/informațiilor obținute de către furnizorii de servicii de identificare în procesul de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video din diverse surse în alte scopuri, fără informarea/acordul persoanei sau alte prevederi legale în acest sens.Articolul 6(1) Prestatorul de servicii de încredere poate realiza identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video fie în vederea eliberării de certificate calificate, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul eIDAS, fie în calitate de terț de verificare a identității persoanei, în conformitate cu prevederile prezentelor norme. Pentru situațiile în care este necesară demonstrarea îndeplinirii cerințelor art. 26 din Regulamentul eIDAS cu privire la o semnătură electronică avansată creată pe baza unui certificat necalificat, emis în urma unui proces de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, este obligatoriu să fie demonstrată și îndeplinirea cerințelor de la cap. II din prezentele norme.(2) Prestatorul de servicii de încredere poate realiza identificarea persoanei la distanță, în vederea eliberării de certificate calificate, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul eIDAS, fie direct, fie prin intermediul unui terț de verificare a identității.(3) Prestatorul de servicii de încredere care intenționează să realizeze identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video, în scopul emiterii certificatelor calificate conform Regulamentului eIDAS și/sau în calitate de terț de verificare a identității persoanei, are obligația de a notifica Autoritatea, în calitate de organism de supraveghere, cu 30 de zile înainte de utilizarea mijloacelor video pentru identificarea persoanei la distanță, conform modelului prezentat în anexa nr. 1.(4) Notificarea prevăzută la alin. (3) va fi însoțită de următoarele documente:a) descrierea soluției tehnice și a echipamentelor utilizate în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video;b) raportul de evaluare a conformității emis de un organism de evaluare a conformității, așa cum este definit în Regulamentul eIDAS și în procedura de acordare, suspendare și retragere a statutului de prestator de servicii de încredere calificat, care să ateste inclusiv îndeplinirea cerințelor prevăzute în prezentele norme;c) declarația reprezentantului legal că prestatorul de servicii de încredere dispune de politici și proceduri de identificare și diminuare a riscului asociat metodei de identificare, inclusiv personal specializat în conformitate cu prevederile Regulamentului eIDAS și ale standardelor ETSI;d) lista standardelor recomandate de către ETSI și Comisia Europeană, în cazul în care au fost definite la nivelul Uniunii Europene, în baza cărora se realizează identificarea video;e) declarația pe propria răspundere a reprezentantului legal că prestatorul de servicii de încredere a adoptat și implementat proceduri privind protecția datelor cu caracter personal în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, în concordanță cu legislația în domeniu.Articolul 7(1) Prestatorii de servicii de plată, instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare care doresc să utilizeze mijloace video pentru identificarea clienților la distanță, cu respectarea cerințelor legale aplicabile în materia prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, au obligația de a notifica Autoritatea cu 30 de zile înainte de utilizarea mijloacelor video pentru identificarea clienților la distanță, conform modelului prezentat în anexa nr. 1.(2) Notificarea va fi însoțită de următoarele documente:a) descrierea soluției tehnice și a echipamentelor utilizate în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video (poate fi inclusă în documentația de avizare a instrumentului financiar de plată cu acces la distanță);b) raport de audit în care să se specifice conformitatea cu cerințele prevăzute în prezentele norme, realizat de un auditor din lista auditorilor IT publicată pe site-ul Autorității (referințele la identificarea utilizând mijloace video pot fi incluse în raportul de audit întocmit pentru avizarea instrumentului financiar de plată cu acces la distanță);c) o poliță de asigurare de răspundere civilă față de terți, în valoare de 100.000 euro, care să acopere prejudiciile cauzate de identificarea incorectă a clientului (polița de asigurare trebuie să fie valabilă/reînnoită pe toată perioada cât prestatorul de servicii de plată utilizează metoda de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video);d) declarația reprezentantului legal că prestatorul de servicii de plată dispune de politici și proceduri de identificare și diminuare a riscului asociat metodei de identificare, inclusiv personal specializat în conformitate cu prevederile Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare;e) lista standardelor recomandate de către ETSI și Comisia Europeană, în cazul în care au fost definite la nivelul Uniunii Europene, în baza cărora se realizează identificarea video;f) o declarație pe proprie răspundere a reprezentantului legal al prestatorului de servicii de plată din care să rezulte că prestatorul a adoptat și implementat proceduri privind protecția datelor cu caracter personal în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, în concordanță cu legislația în domeniu.(3) În cazul în care prestatorul de servicii de plată, instituția de credit sau instituția financiară nebancară va utiliza, pentru identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video, servicii și/sau sisteme/procese furnizate de către un terț de verificare a identității sau de un prestator de servicii de încredere calificate, va depune în locul documentelor prevăzute la alin. (2) o copie a contractului încheiat cu terțul/prestatorul de servicii de încredere, precum și declarația reprezentantului legal că dispune de politici și proceduri interne privind utilizarea acestora.(4) În cazul în care soluția tehnică utilizată de către prestatorul de servicii de plată, instituția de credit sau instituția financiară nebancară pentru identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video este utilizată de către un prestator de servicii de încredere în scopul furnizării de servicii de încredere calificate, este obligatoriu ca prestatorul de servicii de plată, instituția de credit sau instituția financiară nebancară să prezinte Autorității raportul de evaluare a conformității soluției, întocmit de către un organism de evaluare a conformității, în concordanță cu prevederile Regulamentului eIDAS.Articolul 8(1) Organismul din sectorul public care va pune la dispoziție servicii publice online va efectua o analiză a informațiilor utilizate/stocate pe platformă, pe baza căreia va stabili nivelul de asigurare pentru mijloacele de identificare electronică pe care le va utiliza sau accepta pentru autentificare în sistem, în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1.502 al Comisiei din 8 septembrie 2015 de stabilire a unor specificații și proceduri tehnice minime pentru nivelurile de asigurare a încrederii ale mijloacelor de identificare electronică în temeiul art. 8 alin. (3) din Regulamentul eIDAS.(2) Organismul din sectorul public care utilizează identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video, în vederea emiterii mijloacelor de identificare electronice folosite, va efectua auditarea sistemului de identificare electronică în raport cu nivelul de asigurare stabilit pentru platforma de servicii publice și prevederile cadrului național de interoperabilitate.(3) În procesul de auditare, auditorul va avea în vedere cerințele din prezentele norme și va menționa în clar opinia sa cu privire la respectarea acestora, în cadrul raportului de audit.(4) Totodată, în procesul de auditare, auditorul va avea în vedere și analiza informațiilor întocmită de către organismul din sectorul public, precum și concordanța acesteia cu procedurile și procesele desfășurate pentru identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video.(5) Organismul din sectorul public va informa Autoritatea cu 30 de zile înainte de utilizarea mijloacelor video pentru identificarea persoanei la distanță, conform modelului prezentat în anexa nr. 1, și va depune raportul de audit întocmit în acest sens.(6) Reauditarea platformei de identificare se va realiza la fiecare 24 de luni, dacă pe această perioadă nu s-au făcut modificări.(7) Odată cu raportul de audit va fi depus și actul administrativ al organismului din sectorul public prin care s-a stabilit nivelul de asigurare al platformei prin care sunt puse la dispoziție serviciile publice online.(8) Organismele din sectorul public au obligația de a realiza proceduri interne cu privire la identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video pentru punerea la dispoziție a serviciilor publice online.(9) În cazul în care organismul din sectorul public va utiliza, pentru identificarea persoanei la distanță prin mijloace video, serviciile furnizate de către un terț, acesta va depune la Autoritate o copie a contractului încheiat în acest sens, înlocuind astfel raportul de audit.(10) În cazul în care organismul din sectorul public permite autentificarea la serviciile publice online exclusiv prin utilizarea unor mijloace de identificare electronică puse la dispoziție de către un emitent terț, acesta va depune la Autoritate o copie a contractului încheiat în acest sens, înlocuind astfel raportul de audit.(11) În cazul în care în urma analizei informațiilor utilizate/stocate pe platformă rezultă necesitatea unui nivel de asigurare ridicat, raportul de audit pentru sistemul de identificare a persoanei utilizând mijloace video trebuie să fie întocmit de către un organism de evaluare a conformității, astfel cum este definit în Regulamentul eIDAS.Articolul 9(1) În procesul de verificare a identității persoanei la distanță utilizând mijloace video se pot utiliza serviciile furnizate de către terți în baza unui contract.(2) Terțul care efectuează identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video în numele unei alte entități este obligat să respecte prevederile prezentelor norme.(3) Lista terților care pot efectua identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video va fi gestionată de către Autoritate și publicată pe pagina de internet a acesteia.(4) Contractul pentru furnizarea serviciilor de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, încheiat de terț cu entități publice sau private, va conține clauze referitoare la modalitățile de despăgubire a persoanelor prejudiciate, în cazul producerii unui eventual prejudiciu.(5) Procedura privind înscrierea/radierea terților în/din lista terților de verificare, precum și cerințele de înscriere se regăsesc în anexa nr. 3.(6) Prin excepție de la alin. (5) și de la anexa nr. 3, dosarul de notificare a Autorității va conține doar contractul încheiat între părți în cazul în care un prestator de servicii de încredere înregistrat în România acționează ca terț de identificare, utilizând aceleași procese și sisteme pentru emiterea certificatelor calificate pentru care a îndeplinit cerințele prezentelor norme și pentru care deține aviz eliberat de Autoritate.Articolul 10(1) Identificarea la distanță utilizând mijloace video poate fi realizată prin mijloace de verificare automatizate, fără operator uman, sau prin mijloace de verificare cu operator uman.(2) Identificarea la distanță utilizând mijloace video realizată cu operator uman poate fi efectuată doar de personal instruit.(3) Persoanele care au atribuții și responsabilități în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video vor beneficia sau vor fi obligate să urmeze cursuri de pregătire profesională sau programe de instruire anuale, organizate extern sau intern.(4) Instruirea personalului desemnat pentru realizarea identificării persoanei la distanță utilizând mijloace video intră în responsabilitatea reprezentantului legal al furnizorului de servicii de identificare sau a unei persoane desemnate de reprezentantul legal în acest sens.(5) Atribuțiile și responsabilitățile personalului care realizează identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video vor fi stabilite prin act administrativ al persoanei care are competența de numire în funcție și vor fi prevăzute în fișa postului.(6) Identificarea la distanță utilizând mijloace video realizată prin mijloace de verificare automatizate, fără operator uman, va utiliza mijloace digitale în conformitate cu standardele în vigoare, dispozițiile din prezentele norme referitoare la personalul instruit sau operatorul uman neaplicându-se în acest caz.Articolul 11(1) În procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video sunt permise numai documentele de identitate, identificabile în mod clar și aflate în termenul de valabilitate, emise de o autoritate publică competentă.(2) Documentele de identitate acceptate în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video sunt specificate în anexa nr. 2.Articolul 12Furnizorii de servicii de identificare sunt obligați să respecte toate dispozițiile legale cu privire la protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE și în Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare.Capitolul II Cerințe în vederea realizării procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace videoArticolul 13(1) Înainte de elaborarea unei proceduri de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, furnizorul de servicii de identificare va realiza o analiză de risc.(2) Analiza de risc trebuie să acopere în special riscurile legate de prezentarea documentelor de identitate falsificate, a canalelor de comunicare, precum și riscurile privind conservarea incorectă a probelor.(3) Furnizorul de servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video trebuie să implementeze cerințele tehnice și de securitate care permit verificarea autenticității, validității și integrității documentelor de identitate utilizate în procesul de identificare video, în concordanță cu standardele în domeniu.Articolul 14(1) Personalul implicat în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 10.(2) Atribuțiile și responsabilitățile personalului care realizează identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video trebuie să fie în concordanță cu procedurile interne de identificare video și specificate în fișa postului.Articolul 15(1) Procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video trebuie efectuat într-o locație care să asigure securitatea și integritatea informațiilor colectate.(2) Securitatea fizică presupune luarea următoarelor măsuri:a) accesul controlat la echipamentele utilizate în procesul de identificare video, cu precizarea mai multor niveluri de drepturi de acces ale personalului care operează sistemele;b) utilizarea echipamentelor speciale de evitare și detecție a intruziunilor fizice.Articolul 16(1) Anterior demarării sau la inițierea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, persoana care este supusă identificării trebuie să își dea acordul în mod expres în vederea parcurgerii procesului de identificare și asupra scopului identificării, precum și acordul cu privire la realizarea de fotografii și/sau capturi de imagini ale sale și ale documentului de identitate.(2) Exprimarea consimțământului va fi păstrată împreună cu procesul de identificare.(3) Furnizorul de servicii de identificare este responsabil pentru luarea tuturor măsurilor care să asigure confidențialitatea datelor de identificare ale persoanei, securitatea transmisiei, autenticitatea, integritatea și conservarea înregistrării.Articolul 17La verificarea documentelor de identitate vor fi avute în vedere următoarele aspecte, dar fără a se limita la acestea:a) starea documentului de identitate, asigurându-se că acesta nu este deteriorat sau nu are elemente detectabile de falsificare;b) existența elementelor de securitate optică/vizuală, după caz;c) să ceară persoanei care parcurge procedura de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video să încline documentul pe orizontală și/sau verticală în fața dispozitivului video de identificare;d) verificarea a cel puțin trei elemente de securitate din categorii diferite;e) verificarea altor elemente, dacă este cazul, cum ar fi: formatul documentului, dimensiunea și distanțarea caracterelor și fontul tipografic, în funcție de tipul de document analizat;f) verificarea conținutului caracteristicilor individuale găsite în document, și anume, compararea fotografiilor primare și secundare - fotografia realizată cu imprimare laser cu cea fantomă (monocromă).Articolul 18La verificarea identității persoanei se au în vedere următoarele aspecte, dar fără a se limita la acestea:a) să se asigure că fotografia și elementele înscrise pe documentul de identitate corespund persoanei care parcurge procedura de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video;b) să se asigure că informațiile conținute în documentul de identificare sunt corecte și valabile, în raport cu persoana care parcurge procedura de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video;c) să se asigure că informațiile furnizate de persoana care parcurge procedura de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video sunt corecte;d) tipul și secvența de întrebări adresate în procesul de identificare nu pot fi identice în sesiunile de identificare consecutive, dacă este cazul, în lipsa informațiilor menționate la lit. a)b)c) sau f);e) în cazul în care identificarea persoanei la distanță prin metode video se realizează în mod automatizat, solicitările sau secvențele video trebuie să conțină un element aleatoriu pentru a preveni riscul de preînregistrare a procesului de identificare la distanță prin metode video;f) să se efectueze verificarea încrucișată a informațiilor furnizate de persoana care parcurge procedura de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video și a informațiilor rezultate din calculul automat al citirii caracterelor MRZ, atunci când este posibil;g) să se solicite, dacă este cazul, alte documente și/sau informații prin care să se verifice identitatea.Articolul 19Cerințele tehnice și organizatorice în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video sunt următoarele:a) identificarea persoanei la distanță prin mijloace video trebuie efectuată în timp real, într-o sesiune unică și fără întreruperi/pauze, în cazul unei videoconferințe care necesită operator uman, sau prin mijloace video ce vor fi verificate ulterior, în termen de maximum 24 de ore de la momentul înregistrării video, atât timp cât se respectă toate celelalte prevederi din prezentele norme;b) integritatea și confidențialitatea comunicării trebuie asigurată în mod corespunzător prin utilizarea unui canal criptat;c) înregistrarea trebuie să prevadă în mod clar data și ora, fie în cuprinsul acesteia, fie în metadate;d) calitatea comunicării trebuie să fie adecvată pentru a permite identificarea clară a caracteristicilor și elementelor de securitate ale documentului de identitate;e) sistemul trebuie să recunoască și să verifice cel puțin două elemente de securitate din categorii diferite ale documentului de identitate, specificate în Registrul public online al documentelor autentice de identitate și de călătorie - PRADO;f) furnizorul de servicii de identificare trebuie să implementeze procedurile care stau la baza proceselor de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video;g) furnizorul de servicii de identificare trebuie să pună la dispoziția publicului lista completă a documentelor de identificare acceptate în scopurile prevăzute de prezentele norme.Articolul 20(1) Dacă nu sunt îndeplinite condițiile tehnice necesare desfășurării corespunzătoare a procesului de verificare a identității, de exemplu: în cazuri de calitate slabă a imaginii, condiții slabe de lumină sau sunet ori întreruperi în transmisia video, procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video trebuie întrerupt, urmând a se relua.(2) Ori de câte ori documentul de identitate prezentat în timpul procesului de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video oferă îndoieli cu privire la conținutul său în ceea ce privește autenticitatea, actualitatea și exactitatea informațiilor oferite, procesul de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video se va întrerupe, caz în care furnizorul de servicii de identificare va documenta motivele întreruperii pentru evidențe interne și pentru controale/audituri externe viitoare.(3) Ori de câte ori, în timpul identificării utilizând mijloace video, există suspiciuni cu privire la veridicitatea elementelor de identificare, procesul de identificare nu produce efectele dovedirii elementelor de identificare pentru care este destinat, acesta va fi întrerupt, caz în care furnizorul de servicii de identificare va documenta motivele întreruperii pentru evidențe interne și pentru controale/audituri externe viitoare.Articolul 21(1) Pe parcursul procesului de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video este obligatoriu să se utilizeze un factor de autentificare suplimentar, prin transmiterea către persoana care parcurge procedura de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video a unui cod de unică folosință (One Time Password - OTP) sau prin transmiterea unui link cu o durată limitată, special creat în acest scop, generat în mod individual (prin e-mail sau SMS).(2) Procedura de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video poate fi încheiată numai dacă a fost finalizată transmiterea și validarea OTP sau numai dacă au fost finalizate transmiterea și accesarea linkului.Articolul 22(1) Întregul proces de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, în toate etapele sale, trebuie să fie înregistrat și păstrat.(2) Toate înregistrările audiovideo, datele și informațiile aferente procesului de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video vor fi păstrate într-o formă admisă în procedurile judiciare.(3) Punerea la dispoziția autorităților competente a informațiilor obținute prin procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date.Capitolul III Control, supraveghereArticolul 23(1) Autoritatea exercită controlul și supravegherea respectării prevederilor prezentelor norme.(2) În vederea efectuării controlului prevăzut la alin. (1), președintele Autorității, prin decizie, desemnează și stabilește atribuțiile personalului de specialitate împuternicit să efectueze controlul în conformitate cu procedura aprobată de președinte, precum și natura, conținutul și modalitatea de solicitare a informațiilor cuprinse în documentele necesare efectuării controlului.(3) În urma sesizărilor primite sau în urma sesizării din oficiu, personalul cu atribuții de control efectuează acțiuni de control, cu tematică sau inopinat, în cadrul cărora poate solicita, menționând temeiul legal și scopul solicitării, documentele necesare pentru efectuarea controlului.(4) În cadrul acțiunilor de control, personalul de control poate să solicite și să primească, la fața locului sau într-un termen stabilit, informații cu privire la conformitatea cu cerințele privind identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video, necesare efectuării controlului.(5) Nerespectarea prezentelor norme se constată de către personalul de control din cadrul Autorității, care va întocmi un raport de constatare, semnat de către responsabilul echipei de control și de către reprezentantul furnizorului de servicii de identificare prezent la momentul încheierii raportului, căruia i se va înmâna o copie a raportului.(6) Autoritatea va transmite entității în cauză o notificare prin care îi va aduce la cunoștință neregulile constatate și măsurile cu caracter obligatoriu ce trebuie luate pentru remedierea acestora, stabilind totodată și termenul de conformare, care nu poate depăși 45 de zile calendaristice de la data primirii acesteia.(7) În cazul în care, după expirarea termenului de conformare prevăzut la alin. (6), entitatea în cauză nu face dovada remedierii neregulilor constatate, Autoritatea îi va retrage avizul.Articolul 24Următoarele fapte conduc la retragerea avizului tehnic:a) utilizarea serviciilor de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video în vederea furnizării de servicii de încredere în conformitate cu Regulamentul (UE) 910/2014 fără respectarea prevederilor art. 6 din prezentele norme;b) utilizarea serviciilor de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video de către prestatorii de servicii de plată fără respectarea prevederilor art. 7 din prezentele norme sau în lipsa unui contract valabil de furnizare de servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video cu un terț de verificare;c) utilizarea serviciilor de identificare a persoanei la distanță, de către un organism din sectorul public, pentru punerea la dispoziție a serviciilor online fără respectarea prevederilor art. 8 din prezentele norme sau în lipsa unui contract valabil de furnizare de servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video cu un terț de verificare;d) neîndeplinirea oricărei cerințe prevăzute în cap. II din prezentele norme;e) furnizarea serviciilor de identificare la distanță a persoanei utilizând mijloace video de către un terț de verificare fără un raport de audit valabil.Capitolul IV Măsuri tranzitoriiArticolul 25(1) Furnizorii de servicii de identificare la distanță prin mijloace video au obligația de a se conforma obligațiilor ce le revin în temeiul prezentelor norme în termen de 240 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) Procedurile de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video incluse în documentațiile tehnice de avizare a instrumentelor financiare de plată și acordare statut calificat pentru prestatorii de servicii de încredere depuse în termenul stabilit la alin. (1) trebuie să respecte cerințele prezentelor norme.Capitolul V Dispoziții finaleArticolul 26(1) Măsurile tehnice și organizatorice întreprinse de furnizorii de servicii de identificare pentru îndeplinirea cerințelor enumerate în prezentele norme vor fi în concordanță cu tehnologia utilizată și cu riscurile potențiale.(2) Furnizorii de servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video au obligația de a implementa măsuri de securitate informatică, de a monitoriza continuu și de a evalua anual riscurile operaționale generate de utilizarea sistemelor informatice prin intermediul cărora se realizează identificarea persoanei la distanță, cu respectarea legislației naționale și a reglementărilor comunitare.Articolul 27(1) Monitorizarea și controlul aplicării dispozițiilor prezentelor norme revin Autorității pentru Digitalizarea României.(2) Documentele care vor fi transmise Autorității, în vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (1), vor fi redactate în limba română, vor fi semnate de către reprezentantul legal al furnizorului de servicii de identificare sau de către o persoană împuternicită expres în acest sens de către acesta, iar copiile depuse vor fi certificate pentru conformitate cu originalul. Documentația va fi numerotată și opisată.(3) Documentele sus-menționate pot fi transmise și în format electronic, semnate cu semnătură electronică calificată.Articolul 28Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele norme.Anexa nr. 1la normeNOTIFICAREprivind utilizarea mijloacelor video în procesul de identificare a persoanei la distanță (model)Stimată/Stimate doamnă/domnule președinte,având în vedere prevederile art. 6, 7 și 8 (după caz) din Normele privind reglementarea, recunoașterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, aprobate prin Decizia președintelui Autorității pentru Digitalizarea României nr. 564/2021,.........(denumirea prestatorului de servicii de încredere/prestatorului de servicii de plată/instituției de credit/instituției financiare nebancare/organismului din sectorul public) ...., cu domiciliul/sediul în ..................(adresa completă, inclusiv telefon și fax)..................., înregistrat(ă) la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ..........................., cod unic de înregistrare/cod de identificare fiscală ......................, reprezentat(ă) legal prin .........(numele și prenumele) ......., domiciliat(ă) în .......(adresa completă, inclusiv telefon)........, identificat(ă) prin actul de identitate ......(serie, număr, cod numeric personal).........,vă informăm că începând cu data de .............................. vom utiliza mijloace video pentru identificarea persoanei la distanță în scopul .............(o descriere a scopului pentru care este necesară identificarea persoanei la distanță)................... .Anexăm la prezenta notificare următoarele documente: ...........................NOTĂ:Se vor atașa documentele prevăzute la art. 67 sau 8 (după caz) din norme.Semnătura reprezentantului legal.....................................................Anexa nr. 2la normeDOCUMENTELE DE IDENTITATEacceptate în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace videoÎn procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video sunt acceptate următoarele documente:a) cartea de identitate;b) cartea de identitate provizorie - doar pentru organismele din sectorul public;c) pașaportul.Anexa nr. 3la normePROCEDURĂprivind înscrierea/radierea terților de verificare a identității persoanei la distanță utilizând mijloace video în/din Lista terților de verificareArticolul 1(1) Terțului de verificare a identității, denumit în continuare terț, care intenționează să presteze servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video îi sunt incidente prevederile prezentelor norme și are obligația înscrierii în Lista terților de verificare a identității, în continuare denumită Lista.(2) Terțul înscris în Listă poate presta servicii de identificare pentru diverse entități în baza unui contract.Articolul 2Terțul poate fi persoană juridică de drept public sau privat.Articolul 3În vederea înscrierii în Listă, terțul depune la Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) o cerere de înscriere conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură, însoțită de documentația care trebuie să cuprindă următoarele, după caz:1. datele de identificare ale terțului:a) denumirea și adresa/sediul social;b) adresa unde funcționează sistemul informatic utilizat pentru identificarea persoanei la distanță prin mijloace video;c) telefon/fax, e-mail, adresa paginii de internet;d) certificatul de înregistrare a terțului, în copie;e) certificat constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, cu starea la zi a persoanei juridice, în original, nu mai vechi de 30 de zile;f) certificatul de cazier fiscal al persoanei juridice, în original, aflat în termenul de valabilitate;g) cazier judiciar al reprezentantului legal, aflat în termenul de valabilitate;h) actul de identitate al reprezentantului legal al terțului, în copie;2. descrierea soluției tehnice de identificare și a echipamentelor utilizate în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video (inclusiv denumirea și seriile de fabricație ale echipamentelor și suporturilor de stocare, acolo unde este cazul);3. raportul de evaluare a conformității:a) raportul de evaluare a conformității trebuie să fie emis de un organism de evaluare a conformității, așa cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (Regulamentul eIDAS), prezentat ADR în maximum 30 de zile de la primirea acestuia. Perioada supusă evaluării este de 2 ani și reprezintă perioada cuprinsă între două evaluări succesive;b) raportul de evaluare a conformității trebuie să ateste îndeplinirea cerințelor de securitate informatică, inclusiv a cerințelor specificate în prezentele norme;4. o poliță de asigurare de răspundere civilă față de terți, în valoare de 100.000 euro, care să acopere prejudiciile cauzate de identificarea incorectă a clientului;5. declarația reprezentantului legal că terțul dispune de politici și proceduri de identificare și diminuare a riscului asociat metodei de identificare, inclusiv personal specializat în conformitate cu prevederile Regulamentului eIDAS și ale standardelor ETSI;6. lista standardelor recomandate de către ETSI și Comisia Europeană, în cazul în care au fost definite la nivelul Uniunii Europene, în baza cărora se realizează identificarea video;7. declarația pe propria răspundere a reprezentantului legal că terțul a adoptat și implementat proceduri privind protecția datelor cu caracter personal în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, în concordanță cu legislația în domeniu;8. certificare ISO 27001 sau declarația reprezentantului legal că terțul are politici și proceduri privind punerea în aplicare a cerințelor standardului ISO 27001/ISO 27002;9. curriculum vitae al operatorului sistemului informatic utilizat la identificarea persoanei la distanță prin mijloace video, datat și semnat, cu prezentarea experienței profesionale în domeniul sistemelor informatice;10. extras Revisal care să conțină informații cu privire la contractul de muncă al operatorului sistemului;11. cazierul judiciar al operatorului sistemului;12. plan de continuitate a afacerii și recuperare în caz de dezastru;13. planul de încetare a activității.Articolul 4Terțul are obligația de a implementa măsuri de securitate informatică, de a monitoriza continuu și de a evalua anual riscurile operaționale generate de utilizarea sistemelor informatice prin intermediul cărora se face identificarea persoanei la distanță utilizând mijloace video, cu respectarea legislației naționale și europene.Articolul 5ADR poate efectua verificări la sediul terțului înscris sau în curs de înscriere în Listă prin personal desemnat prin decizie a președintelui autorității.Articolul 6(1) Terțul va notifica ADR orice dezvoltare, modificare a datelor de exploatare și a procedurilor operaționale, care ar putea afecta major funcționarea și securitatea sistemului, în termen de 30 de zile de la data când acestea devin operaționale.(2) Notificarea conține descrierea modificării/dezvoltării efectuate și a impactului acesteia asupra funcționării și securității sistemului.(3) Terțul va notifica ADR, în termen de maximum 30 de zile, orice incident de securitate care a afectat în mod direct procesul de identificare sau în cazul care s-au constatat identificări eronate. Notificarea va cuprinde cauza și măsurile ce urmează a fi luate în vederea remedierii situației apărute.(4) ADR poate solicita un nou raport de evaluare a conformității pentru sistem, după analizarea notificărilor prevăzute la alin. (1) și (2).Articolul 7La încetarea activității terțului, reprezentantul legal al acestuia notifică ADR în acest sens.Articolul 8Odată cu depunerea notificării de încetare, reprezentantul legal al terțului va depune o declarație pe propria răspundere prin care susține că toate datele/informațiile obținute în procesul de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video au fost transferate pentru păstrare într-o formă admisă în procedurile judiciare și că a luat toate măsurile privind ștergerea acestora de pe alte suporturi de stocare utilizate.Articolul 9În cazul transferului sau casării echipamentelor utilizate pentru identificarea video, reprezentantul legal al terțului va coordona transferul/distrugerea corespunzător/corespunzătoare al/a acestora și va lua toate măsurile pentru a asigura transferul în siguranță al datelor și/sau ștergerea definitivă a suporturilor de stocare.Articolul 10Înscrierea terțului în Listă sau transmiterea refuzului motivat al înscrierii se efectuează de ADR în termen de maximum 30 de zile de la primirea dosarului complet al solicitantului.Articolul 11Orice modificare a documentației prevăzute la art. 3 trebuie transmisă ADR în termen de maximum 30 de zile de la data efectuării modificării.Articolul 12ADR radiază terțul din lista prevăzută la art. 3 în oricare dintre următoarele situații:a) la cererea acestuia;b) în cazul lichidării sau la declanșarea procedurii de insolvență;c) în cazul încălcării prevederilor art. 6;d) în cazul nerespectării prevederilor prezentelor norme;e) polița de asigurare de răspundere civilă profesională prevăzută la art. 3 pct. 4 a expirat;f) în cazul în care raportul de evaluare a conformității prevăzut la art. 3 pct. 3 nu a fost reînnoit.Articolul 13Pentru toate situațiile menționate la art. 12 lit. c)-f), ADR transmite terțului o notificare prealabilă prin care i se aduc la cunoștință faptele pentru care va proceda la inițierea demersurilor pentru radierea din Listă.Articolul 14La solicitarea autorităților cu atribuții în domeniu, terțul, după caz, va pune la dispoziția acestora toate informațiile cerute pe care le deține în legătură cu identificarea unei persoane la distanță utilizând mijloace video. Punerea la dispoziție a acestor informații se realizează cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.Articolul 15Respectarea prevederilor art. 14 nu contravine conduitei etice și profesionale, nu constituie o încălcare a secretului profesional impus prin clauze contractuale sau prin prevederi legale și nu atrage niciun fel de răspundere asupra persoanei fizice și/sau juridice în cauză.ANEXĂla procedurăCEREREde înscriere în Lista terților de verificare a identității persoanei la distanță utilizând mijloace video............(denumirea persoanei juridice) ......................., cu sediul în ..................(adresa completă, inclusiv telefon și fax, adresa de e-mail, adresa paginii de internet)....................., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ............................, cod unic de înregistrare/cod de identificare fiscală ......................, reprezentată legal prin ...............(numele și prenumele)..............., domiciliat(ă) în .........(adresa completă, inclusiv telefon)........, identificat(ă) prin actul de identitate ........(serie, număr, cod numeric personal).........., intenționez să prestez servicii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video și vă solicit înscrierea în Lista terților de verificare a identității persoanei la distanță utilizând mijloace video publicată pe site-ul instituției dumneavoastră.Anexăm la prezenta notificare următoarele documente: .........................................NOTĂ:Se vor atașa documentele prevăzute la art. 3 din Procedura privind înscrierea/radierea terților de verificare a identității persoanei la distanță utilizând mijloace video în/din Lista terților de verificare - anexa nr. 3 la Normele privind reglementarea, recunoașterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, aprobate prin Decizia președintelui Autorității pentru Digitalizarea României nr. 564/2021.Semnătura reprezentantului legal.....................................................Anexa nr. 4la normeAVIZ- model -Având în vedere prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 77/2020,având în vedere prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2020 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative,având în vedere Hotărârea Guvernului nr. 89/2020 privind organizarea și funcționarea Autorității pentru Digitalizarea României, cu modificările ulterioare,având în vedere Decizia prim-ministrului nr. ........./.............. privind numirea .............… în funcția de președinte, cu rang de secretar de stat,având în vedere Normele privind reglementarea, recunoașterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video, aprobate prin Decizia președintelui Autorității pentru Digitalizarea României nr. 564/2021,având în vedere notificarea/cererea depusă de .................., înregistrată la Registratura Autorității pentru Digitalizarea României cu nr. ........,având în vedere Nota nr. ......................... referitoare la îndeplinirea condițiilor de acordare a avizului pentru furnizarea serviciilor de identificare la distanță prin mijloace video,Autoritatea pentru Digitalizarea României eliberează prezentul aviz..............................., având sediul social în str. ..... nr. ..., localitatea .…….., telefon ...., fax .., înregistrată la oficiul registrului comerțului cu nr. ....., cod fiscal ....., reprezentată legal prin ..........................., în calitate de ........ (prestator de servicii de încredere, prestator de servicii de plată, instituția de credit, instituția financiară nebancară, organism din sectorul public, terț de verificare a identității persoanei prin mijloace video etc.) ............, este avizată pentru furnizarea serviciilor de identificare a persoanei la distanță prin mijloace video.Sistemul informatic pentru identificarea persoanei la distanță prin mijloace video funcționează la sediul din ...... (adresa locației)... .NOTĂ:Prezentul document s-a eliberat furnizorului de servicii de identificare și atestă faptul că sistemul informatic pentru identificarea persoanei la distanță prin mijloace video utilizat îndeplinește cerințele minime tehnice și de securitate privind recunoașterea și acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanță utilizând mijloace video.Prezentul aviz s-a eliberat în 4 (patru) exemplare originale, din care unul s-a comunicat către furnizorul de servicii de identificare ………………………………………….Președintele Autorității pentru Digitalizarea României,.................................București, .....................Nr. ….......-----

    Anularea unei decizii de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii (CURTEA CONSTITUȚIONALĂ DECIZIA nr. 46 din 26 ianuarie 2021)

    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ DECIZIA nr. 46 din 26 ianuarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

    1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Irena Silberstein în Dosarul nr. 43.583/3/2016 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 178D/2018.CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

    Prin Încheierea din 14 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 43.583/3/2016, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Irena Silberstein într-o cauză civilă având ca obiect anularea unei decizii de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, corespunzătoare unui alt număr de puncte.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate contravin principiului egalității, deoarece vizează două categorii de persoane aflate în situații juridice identice, cărora li se aplică un tratament juridic diferit, fără a exista o justificare obiectivă și rațională. Astfel, deși cesionarii de drepturi litigioase care au obținut măsuri reparatorii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, și cesionarii care urmează procedura instituită prin textul de lege criticat, pe de altă parte, beneficiază de un drept la despăgubiri recunoscut de aceeași lege, respectiv Legea nr. 10/2001, totuși măsurile reparatorii nu sunt identice, prima categorie având vocația legală de obținere a unor măsuri reparatorii în sumă egală cu valoarea imobilului, iar cea de-a doua categorie - măsuri compensatorii diminuate cu 85% față de valoarea imobilului. Se susține că acest tratament juridic este în mod evident discriminatoriu, în condițiile în care are la bază un element pur aleatoriu, și anume celeritatea procedurilor administrative și/sau judiciare derulate în fiecare caz. Or, nici rapiditatea și nici celeritatea valorificării drepturilor litigioase nu pot constitui criterii obiective și rezonabile care să justifice existența unui tratament diferențiat aplicabil celor două categorii de persoane care se află în situații juridice identice. Se invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se mai susține și încălcarea principiului statului de drept, în componenta sa referitoare la securitatea juridică, și a celui al neretroactivității legii, întrucât prevederile criticate se aplică unor situații născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind ignorată ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice născute în baza Legii nr. 10/2001 și intervenindu-se în raporturile private dintre cedent și cesionar. Diminuarea valorii măsurilor compensatorii printr-o lege intrată în vigoare ulterior nașterii raportului juridic în conținutul căruia intră dreptul persoanelor îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii egale cu valoarea imobilului reprezintă o măsură cu un evident caracter retroactiv.11. Totodată, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 încalcă și dreptul de proprietate privată, întrucât persoanele îndreptățite la restituire, îndeplinind condițiile specifice din legile reparatorii, au dobândit o „speranță legitimă“, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, beneficiind de un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest „bun“, respectiv valoarea patrimonială recunoscută, este stabilit prin raportare la valoarea imobilului naționalizat și exista în patrimoniul persoanelor îndreptățite la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, diminuarea valorii măsurilor compensatorii în cazul altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, aduce atingere înseși substanței dreptului, în sensul de valoare patrimonială aparținând persoanei îndreptățite, întrucât dreptul la obținerea măsurilor reparatorii s-a stabilit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. De asemenea, textul de lege criticat intervine în raporturile juridice dintre transmițător și dobânditor, nesocotind libertatea de a dispune de dreptul de proprietate recunoscut de lege și transmis de către fostul proprietar, limitându-l la 15%, ceea ce contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție.12. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut: „(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6)“.18. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași convenție.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unei excepții identice, ridicată de aceeași autoare și motivată prin prisma acelorași argumente și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale, prin Decizia nr. 379 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 26 octombrie 2017. În considerentele acesteia (paragrafele 16-20), Curtea a observat că, în bogata sa jurisprudență cu privire la textul de lege criticat (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19, sau Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 18), a statuat, referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 165/2013 raportată la art. 16 din Constituție, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul Legii nr. 247/2005, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.20. Totodată, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragraful 24, Curtea a arătat că, în sensul jurisprudenței sale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale relative la interzicerea discriminării. Aceeași idee se regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este considerat a fi discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Curții Constituționale nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, precum și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 iunie 2002 și 29 aprilie 2008, pronunțate în cauzele Willis împotriva Regatului Unit, paragraful 48, și, respectiv, Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Mai mult, Curtea europeană recunoaște statului contractant o largă marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială (a se vedea, în acest sens, Decizia cu privire la Cererea nr. 13.902/11 pronunțată în Cauza Ionel Panfile împotriva României, paragraful 27, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012).21. S-a mai reținut că, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituționalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului, măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit de lege - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului (Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, mai sus citată).22. De asemenea, prin Decizia nr. 176 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, paragraful 21, Curtea a apreciat că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condițiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Situația celor care au calitatea de beneficiari ai unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, diferă de cea a persoanelor față de care, printr-o hotărâre judecătorească, a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condițiile Legii nr. 247/2005, ipoteză reglementată de art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013.23. Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragrafele 30 și 31, Curtea a remarcat că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate, în privința obiectului de reglementare a legii analizate, intervenția legiuitorului nefiind una aleatorie, ci justificată și impusă firesc ca urmare a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Acesta este, de altfel, motivul pentru care cele reținute în Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, nu își găsesc aplicabilitatea în ipoteza în discuție.24. De asemenea, prin Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014 (paragraful 31), Curtea a constatat, în esență, că politicile de restituire ce au stat la baza legilor cu caracter reparatoriu combină o componentă reparatorie/morală și una patrimonială ce privește dreptul de proprietate. Cele două aspecte ale politicii de restituire sunt strâns legate între ele și îi privesc, în realitate, numai pe titularii inițiali ai dreptului de proprietate, foști proprietari, și pe moștenitorii legali ori testamentari ai acestora. Tocmai de aceea legiuitorul a stabilit că unul dintre principiile care stau la baza acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 este acela al prevalenței restituirii în natură - rezervată proprietarilor sau moștenitorilor acestora -, iar în ipoteza despăgubirii prin echivalent, numărul de puncte stabilit prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate (fost proprietar sau moștenitori legali ori testamentari ai acestuia) stabilește că acestea nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare. Alta este soluția legislativă din Legea nr. 165/2013 în situația în care persoanele care se considerau îndreptățite și care au depus notificări potrivit Legii nr. 10/2001 au cesionat dreptul de creanță asupra statului român unor terțe persoane, încheindu-se cu aceste ocazii contracte de cesiune, situație pentru care legea a plafonat măsurile reparatorii ce pot fi acordate cesionarului. Pornind de la analiza naturii juridice a acestor contracte de cesiune și de la caracterul lor aleatoriu și oneros, Curtea a reținut că specificul lor constă în incertitudinea, pentru ambele părți, la momentul încheierii contractului, asupra întinderii sau chiar existenței obligației pentru una dintre părți ori pentru ambele părți contractante, deoarece depinde de un eveniment viitor și incert - în cazul de față, confirmarea dreptului de proprietate al cedentului. Fără a se putea stabili cu certitudine existența unui drept de proprietate al cedentului, care să determine un drept la despăgubire al cesionarului, nu se poate aprecia cuantumul câștigului ori al pierderii sau existența acestora, având în vedere că persoanele care se consideră îndreptățite la măsurile reparatorii, dar și cesionarii drepturilor de creanță izvorâte din legile de restituire au doar vocația obținerii unor măsuri reparatorii, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv urmând a fi stabilită după epuizarea procedurilor prevăzute de legile restituirii (paragrafele 31-33 din Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, mai sus citată).25. În plus, analizând normele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește interpretarea și aplicarea noțiunii de „bun“ cuprinsă în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea Constituțională, prin aceeași decizie, a conchis că cesionarii drepturilor de creanță izvorâte din legile de restituire nu se bucură de un bun în sensul Convenției, astfel încât, corelativ, nu pot invoca încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituție (paragrafele 34 și 35), și că, nefiind vorba despre restrângerea exercițiului unor drepturi, ci despre stabilirea, prin lege, a limitelor unor reparații, nu se poate vorbi nici despre aplicarea art. 53 din Constituție (paragraful 36).26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legii respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

    Încetare efecte Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

    Dispozițiile cuprinse în Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate.

     

     

    DECIZIA nr. 46 din 7 iunie 2021 a ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPTreferitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile a fost publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 752 din 2 august 2021 (Dosar nr. 3.464/1/2020)

    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul).

    Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă în Dosarul nr. 99/86/2020, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

    ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul și obiectul sesizării

    Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 16 decembrie 2020, în Dosarul nr. 99/86/2020, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 165/2013), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România (Legea nr. 219/2020), în sensul de a lămuri dacă aceste prevederi se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în calea de atac a apelului, în raport cu considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018 (Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018).

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

     Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare la data de 27 mai 2016Articolul 21(...) (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (...)

     Legea nr. 165/2013, în varianta modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în vigoare de la data de 29 mai 2017 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016), în vigoare de la data de 21 decembrie 2016.Articolul 21(...) (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (...)10. Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România (Legea nr. 22/2020), în vigoare de la data de 21 martie 2020Articolul I pct 22. La articolul 21, alineatul (6) va avea următorul cuprins: «(6) Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.»

    Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020)^1, aplicabilă în perioada 19 mai 2020 - 2 noiembrie 2020Articolul 1Aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență până la data de 1 martie 2021.Articolul 2Pe perioada suspendării prevăzute la art. 1, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.12. Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în vigoare de la data de 2 noiembrie 2020Articolul ILegea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1. La articolul 21, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Prin excepție, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de stat a imobilului, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională. Evaluarea se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.» (...)Articolul IILa data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 19 mai 2020.13. Prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma anterioară modificării acesteia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, a stabilit că: Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și categoriei de folosință la data preluării acestuia, prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nefiind aplicabile.Totodată, a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate.III. Expunerea succintă a procesului14. Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția I civilă la data de 14 ianuarie 2020, reclamantele A, B, C și D au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de validare parțială nr. x din 29 noiembrie 2019, obligarea pârâtei să emită o decizie de validare a Deciziei nr. x din 18 mai 2006, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru imobilul teren în suprafață de 5.903 mp, situat în municipiul C, județul Suceava, și emiterea deciziei de compensare prin puncte într-un număr echivalent valorii de 8 euro/mp x 5.903 mp.15. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.16. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantele au arătat că, în cauză, trebuie stabilită forma dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 aplicabilă în acest proces, întrucât, la 18 martie 2020, a fost adoptată Legea nr. 22/2020, iar potrivit Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018, norma de drept substanțial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului este aplicabilă situației juridice în curs de desfășurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin art. 4, fiind aplicabilă așadar legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, și nu cea de la data introducerii acțiunii.17. Prin Sentința civilă nr. 600 din 31 iulie 2020, Tribunalul Suceava - Secția I civilă a admis în parte contestația, a anulat Decizia de validare parțială nr. x din 29 noiembrie 2019, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantelor o nouă decizie de validare a Deciziei nr. x din 18 mai 2006, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru imobilul teren în suprafață de 4.202,25 mp (reprezentând cota de ¾ din 5.603 mp, în loc de 3.571,75 mp) și prin compensare cu 61,297 puncte (în loc de 33,95 puncte).^1 Prin Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020 asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2020, Curtea Constituțională a admis sesizarea de neconstituționalitate formulată de Guvernul României și a constatat că legea este neconstituțională în ansamblul său.18. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 10/2001), respectiv dispozițiile pct. 4.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare (Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001).19. Față de prevederile acestor norme, cererea formulată de unul dintre coproprietari, în nume propriu, nu profită celorlalți coproprietari.20. În ceea ce privește critica referitoare la suprafața imobilului teren pentru care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor urmează a valida Decizia Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului nr. x din 18 mai 2006, tribunalul a apreciat că suprafața ce trebuie restituită reclamantelor este de 5.603 mp (7.303 mp –1.700 mp).21. Tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora se prezumă că, în lipsă de informații, în cazul terenurilor situate, la data preluării abuzive, în intravilanul localităților de tip urban și pe care existau construcții, o suprafață de până la 1.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții.22. Aplicând grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, instanța de fond a calculat valoarea terenului de 4.603 mp prin raportare la o valoare de 2 euro/mp, iar pentru diferența de 1.000 mp, la o valoare de 8 euro/mp, rezultând suma de 17.206 euro, respectiv 81,729 puncte, în favoarea reclamantelor fiind stabilit un număr de 61,297 puncte reprezentând cota de ¾.23. Prin apelul promovat, reclamantele au solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în tot a acțiunii, respectiv menținerea soluției privind anularea Deciziei de validare parțială nr. x din 29 noiembrie 2019, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și schimbarea în parte a hotărârii, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei decizii de validare a Deciziei nr. x din 18 mai 2006, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru imobilul teren în suprafață de 5.903 mp situat în municipiul C, județul Suceava, și emiterea deciziei de compensare prin puncte într-un număr echivalent valorii de 8 euro/mp x 5.903 mp.24. În motivare au arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și pct. 4.1 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la cota de 1/4 din imobilul obiect al notificării și că terenul acordat la schimb a fost în suprafață de 1.700 mp, acesta fiind de 1.512 mp.25. Totodată, au învederat că în mod eronat prima instanță a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (6^1) din Legea nr. 165/2013, în sensul că, în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6) din același articol.26. Au menționat că, prin acțiune, au solicitat emiterea deciziei de compensare prin puncte într-un număr echivalent valorii de 8 euro/mp x 5.903 mp, deoarece, potrivit grilei notariale din anul 2013, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 imobilul în discuție se regăsea în „Anexe Străzi“ la poziția 44, precizată ca fiind zona C. Aceeași grilă notarială, valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, stabilește, pentru un teren intravilan curți-construcții în suprafață mai mare de 700 mp, o valoare de 8 euro/mp.27. Prin apelul declarat, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a criticat soluția primei instanțe, prin care s-a reținut dreptul la măsuri compensatorii pentru suprafața de 4.202,25 mp, reprezentând cota de ¾ din suprafața de 5.603 mp, atât în legătură cu dovada dreptului de proprietate (care, în opinia acesteia, privește doar suprafața de 5.409 mp), cât și cu referire la incidența art. 15^1 din Legea nr. 165/2013.28. La termenul de judecată din 10 noiembrie 2020, pârâta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, în raport cu prevederile art. 16, 21, 44 și art. 53 alin. (2) din Constituție.29. La același termen, instanța, din oficiu, a pus în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept constând în aceea dacă, în prezentul dosar, se aplică sau nu dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, în vigoare începând cu data de 2 noiembrie 2020, în raport cu considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018, respectiv dacă art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2020, se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, până la soluționarea lor definitivă.30. Prin Încheierea din 16 decembrie 2020, instanța a considerat sesizarea admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecății.IV. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii31. Instanța de trimitere, procedând la analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea procedurii pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a apreciat că acestea sunt întrunite cumulativ.32. Astfel, a reținut că Dosarul nr. 99/86/2020 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă este în curs de judecată, fiind în faza apelului; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție judecă prezentul litigiu în ultimă instanță, cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestite să soluționeze pricina, iar soluționarea pe fond a apelului depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere.33. La soluționarea cauzei, prima instanță a avut în vedere, pentru calculul punctelor ce trebuie acordate în compensare, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, forma în vigoare la data pronunțării, care stabileau că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziilor se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte.34. Ulterior pronunțării sentinței apelate, la data de 31 iulie 2019, aceste dispoziții legale au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, în vigoare din data de 2 noiembrie 2020, fiind introdusă o excepție, respectiv în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de stat a imobilului, evaluarea ce face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.35. În temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 astfel modificat, evaluarea în prezenta cauză ar urma să se realizeze conform grilelor notariale din anul 2018, iar nu din anul 2013, astfel cum s-a calculat de către prima instanță.36. Prin apelul reclamantelor s-a contestat modul de evaluare, de către prima instanță, a imobilelor preluate de către stat, ce au aparținut autorilor lor, fără a se face vreo referire la modificările intervenite prin Legea nr. 219/2020, deoarece apelul a fost declarat anterior adoptării acestui act normativ, însă la termenul de judecată din 10 noiembrie 2020, având în vedere și faptul că pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2020, instanța de apel a pus în discuția părților această chestiune, respectiv dacă în apel trebuie reținută incidența dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificată. Prin punctele de vedere depuse, ambele părți au susținut că, în raport cu considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 12 noiembrie 2018, acestea trebuie aplicate direct în apel.37. S-a mai arătat că problema de drept este nouă, vizând o modificare legislativă recentă a unei dispoziții legale existente, intervenită după pronunțarea sentinței primei instanțe.38. Într-adevăr, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, s-a pronunțat Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 12 noiembrie 2018, însă chestiunea de drept ce se cere a fi soluționată prin prezenta sesizare este diferită.39. În primul rând, modificarea legislativă a intervenit în prezenta cauză în apel, fiind pronunțată o sentință ce a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor în raport cu grilele notariale aferente anului 2013, conform dispozițiilor legale în vigoare la data soluționării litigiului, situație care nu se regăsește în speța în care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu chestiunea de drept soluționată prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, unde modificarea a intervenit după sesizarea primei instanțe.40. Trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 479 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de apel verifică modul de aplicare a legii de către prima instanță, obiectul apelului fiind verificarea legalității și temeiniciei sentinței primei instanțe; or, aceasta a aplicat dispozițiile legale în vigoare la data pronunțării.41. Mai mult, prin considerentul 66 din Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 nu se dă un răspuns acestei probleme de drept. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut: „Dată fiind situația juridică aflată în curs de constituire, norma de drept substanțial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situației juridice aflate în curs de desfășurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispozițiile art. 4, fiind, în consecință, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, și nu cea de la data introducerii acțiunii.“42. Nefiind incidentă situația din prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut de stabilit dacă în apel se aplică art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, forma în vigoare la data judecării litigiului de către instanța de apel, diferită substanțial de cea în vigoare la data judecării litigiului de către prima instanță.43. O altă diferență importantă este că, spre deosebire de modificarea adusă art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, textul legal modificat prin Legea nr. 219/2020 stabilește un calcul diferențiat al despăgubirilor, în funcție de persoana care solicită emiterea deciziei de compensare.44. Astfel, prin considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 s-a reținut că:58. În privința celei de-a doua chestiuni de drept care se solicită a fi clarificată de către instanța de trimitere, răspunsul la aceasta se regăsește deja în examinarea conținutului art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în varianta anterioară modificării acesteia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016.59. Din moment ce prin această modificare a Legii nr. 165/2013 legiuitorul nu a adus nimic novator textului inițial al art. 21 alin. (6), în raport cu scopul reparator al legii, ci s-a prevăzut în mod expres un aspect pe care norma îl reglementa inițial, de la data intrării sale în vigoare, este evident că nu se ridică un aspect care să vizeze retroactivitatea legii civile, din moment ce continuitatea reglementării este aceeași, context ce determină ca textul modificat să se aplice și deciziilor anterioare, emise însă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.“45. Or, prin Legea nr. 219/2020 nu se lămurește o dispoziție existentă, ci se introduce o veritabilă modificare a modului de calcul al despăgubirilor, și anume: pentru persoanele care au tranzacționat dreptul de proprietate după preluarea abuzivă a imobilului, evaluarea acestuia se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în timp ce pentru titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prețurile imobilelor din grilele notariale fiind diferite de la un an la altul.V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept46. Prin notele scrise depuse la dosar, apelantele-reclamante au arătat că, în opinia lor, nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care aceeași chestiune de drept a primit deja o dezlegare din partea instanței supreme, prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, cerința noutății nefiind îndeplinită.47. Având în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, faptul că, prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat aceeași problemă de drept, în același context, respectiv aplicabilitatea în cauzele aflate pe rol a aceleiași norme legale, astfel cum a fost modificată ulterior emiterii deciziei de compensare, decizia de interpretare rămâne aplicabilă.48. Apelanta-pârâtă a formulat un punct de vedere prin care a susținut că, în speță, în aplicarea principiului neretroactivității, normele juridice nu pot și nu trebuie să producă efecte juridice pentru trecut, ci numai pentru viitor, așadar, de la data intrării în vigoare a actului normativ.49. A apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la noutatea chestiunii de drept și cea care impune ca asupra problemei de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat - chestiunea de drept semnalată vizează aplicarea în timp a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.50. După comunicarea raportului, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.51. Astfel, apelantele-reclamante au susținut că în cauză nu poate fi vorba despre retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi.Stabilirea grilei notariale aplicabile reprezintă o chestiune implicită, cuprinsă în cererea dedusă judecății în fond, nicidecum pretenții subsecvente judecății în primă instanță.52. Apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a arătat că, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020.53. După comunicarea suplimentului de raport, întocmit ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, părțile nu au mai depus puncte de vedere.VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept54. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelurilor în Dosarul nr. 99/86/2020 a apreciat că Legea nr. 219/2020 modifică substanțial modul de calcul al despăgubirilor cuvenite persoanelor ale căror imobile au fost preluate abuziv de stat, ce nu pot fi restituite în natură și pentru care se acordă măsuri compensatorii sub formă de puncte, calcul care nu mai este unitar; legiuitorul introduce o diferențiere între persoanele care au tranzacționat dreptul de proprietate după preluarea abuzivă a imobilului și titularii dreptului de proprietate, foști proprietari sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestora, care nu au încheiat o astfel de tranzacție. Primele categorii de persoane vor primi o despăgubire calculată în raport cu prețurile din grilele notariale aferente anului 2013, în timp ce a doua categorie va primi despăgubirea calculată în funcție de prețurile din grila notarială aferentă anului anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.55. În expunerea de motive ce a stat la baza adoptării actului normativ se menționează doar faptul că se urmărește a se asigura pentru foștii proprietari sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestora, ale căror proprietăți au fost preluate abuziv de stat în perioada comunistă, despăgubirea la o valoare corectă, bazată pe grile notariale de actualitate, fără a se explica de ce se impune a se introduce distincția menționată. Chiar în avizul Consiliului Legislativ la proiectul de lege, ulterior adoptat, se arată că aceste modificări sunt de natură a ridica dificultăți de interpretare, sunt lipsite de precizie, claritate și predictibilitate.56. Având în vedere momentul în care a intervenit această modificare, trebuie stabilit dacă aceste dispoziții legale se aplică și litigiilor aflate în curs de judecată, în etapa căii de atac a apelului, în condițiile în care o instanță a stabilit deja care este valoarea despăgubirilor, hotărârea acesteia având autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (4) din Codul de procedură civilă.57. Pe de o parte, se poate aprecia că atât timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, iar apelul este o cale de atac devolutivă, ce provoacă o nouă judecată asupra fondului, situația juridică se află în curs de constituire, deoarece nu s-a stabilit definitiv, în faza jurisdicțională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte; prin urmare, norma de drept substanțial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situației juridice aflate în curs de desfășurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi.58. Pe de altă parte, se poate considera că în speță nu pot fi aplicate dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 219/2020, întrucât acest act normativ nu era în vigoare la data pronunțării hotărârii de către prima instanță și nici la data declarării apelurilor în cauză. Astfel, trebuie avut în vedere faptul că în apel se verifică doar modul în care prima instanță a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză și că instanța de apel procedează la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticilor formulate de apelant, conform art. 477 alin. (1) din Codul de procedură civilă; prin urmare, modul de aplicare a legii de către prima instanță nu poate fi verificat în raport cu dispoziții legale care nu erau în vigoare la data la care instanța s-a pronunțat.59. Întrucât există argumente ce susțin ambele variante de interpretare, pentru a evita crearea unei practici neunitare în aplicarea acestor dispoziții legale se impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să lămurească chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată.60. Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că s-a admis și cererea pârâtei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale a căror interpretare se solicită prin prezenta sesizare.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie61. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr redus de hotărâri judecătorești pronunțate în materia ce face obiectul sesizării, precum și puncte de vedere teoretice exprimate de magistrați.62. Opinia majoritară conturată a fost aceea că dispozițiile legii noi se aplică inclusiv în calea de atac a apelului, justificat de considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 (paragrafele 60-66). Până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în contestarea deciziei de compensare, persoanei îndreptățite nu i s-a stabilit exact întinderea dreptului la despăgubiri, decizia prin care se determină valoarea bunului rămânând definitivă ca efect al pronunțării instanței judecătorești. Or, instanța de judecată este singura îndreptățită să se pronunțe definitiv asupra întinderii dreptului. Incidența Legii nr. 219/2020 în procesul pendinte nu înseamnă că se încalcă principiul neretroactivității legii civile, deoarece, pe de o parte, instanța este cea care stabilește cuantumul final al despăgubirilor și în acest scop trebuie să aibă în vedere dispozițiile legale care asigură egalitatea persoanelor aflate în situații similare, iar, pe de altă parte, modificarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 sub aspectul modului de cuantificare a despăgubirilor s-a făcut inițial prin Legea nr. 22/2020, ca urmare a pronunțării deciziei în Cauza Ana Ionescu și alții împotriva României. Prin Decizia nr. 714 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 5 februarie 2015, cu referire la prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, Curtea Constituțională a reținut (paragraful 22) că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională obligațiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, și că „este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității învestite“.63. S-a opinat și că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, nu sunt aplicabile și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în calea de atac a apelului, întrucât actul normativ nu era în vigoare la data pronunțării hotărârii de către prima instanță și nici la data declarării apelului. Instanța de apel are căderea de a verifica doar modul în care prima instanță a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză; în caz contrar ar exista o încălcare a principiului tempus regit actum, legea nouă neputând fi aplicată retroactiv.64. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.VIII. Jurisprudența Curții Constituționale65. Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii asupra constituționalității dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 (spre exemplu, Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014; Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014; Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014), dar și cu referire la dispozițiile art. 21 alin. (6) din aceeași lege, edificatoare fiind deciziile nr. 568 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 23 noiembrie 2020; nr. 645 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020; nr. 794 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020; nr. 725 din 7 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2020; nr. 164 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 2 iulie 2018 etc.66. La data de 18 martie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 189, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021 (Decizia nr. 189 din 18 martie 2021), prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, sunt neconstituționale.67. Instanța de contencios constituțional a reținut că:28. Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 725 din 7 octombrie 2020, a intrat în vigoare Legea nr. 219/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.011 din 30 octombrie 2020, care, prin art. I pct. 1, a menținut, de principiu, soluția legislativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională, consacrând o modalitate de reglementare similară celei cuprinse în Legea privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 - în sensul că a instituit același dublu standard în privința modalității de evaluare a bunului imobil, în funcție de calitatea persoanei căreia i se acordă măsuri compensatorii -, soluție legislativă asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia mai sus menționată.29. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, astfel că, în situația în care instanța de control constituțional a constatat neconstituționalitatea unei anumite soluții legislative în controlul a priori de constituționalitate, nu este permis ca aceasta să devină parte a dreptului pozitiv prin intermediul unui alt act normativ, diferit de cel cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat. Or, în cazul de față, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 725 din 20 octombrie 2020, Legea nr. 219/2020 a intrat în vigoare și a transpus în dreptul pozitiv o soluție legislativă care conservă viciul de neconstituționalitate al art. I pct. 1 din Legea privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020. O asemenea reglementare este contrară Deciziei nr. 725 din 7 octombrie 2020 și, prin urmare, nesocotește art. 147 alin. (4) din Constituție.“IX. Raportul asupra chestiunii de drept68. Prin suplimentul la raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorul-raportor, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, a apreciat că, drept urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 18 martie 2021, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate, nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial al României, Partea I.X. Înalta Curte de Casație și Justiție69. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:X.1. Asupra admisibilității sesizării70. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.71. Rezultă din prevederile legale citate că, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; c) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze pricina; d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și aceasta să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.72. Verificând admisibilitatea sesizării supuse analizei, se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare.73. Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a pus problema sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile (având ca obiect o acțiune întemeiată pe dispoziții din Legea nr. 165/2013) se află în curs de judecată în apel, pe rolul curții de apel, care este ultima instanță în materie, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Curtea de apel învestită cu soluționarea apelului urmează să soluționeze pricina prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestite să soluționeze litigiul, fiind îndeplinite primele trei condiții arătate.74. În situația de față, chestiunea de drept cu privire la care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție vizează interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, în sensul de a se lămuri dacă aceste prevederi se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în calea de atac a apelului, în raport cu considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevederi constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 189 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea Constituțională.75. Or, de lămurirea acestei probleme de drept depinde soluționarea prezentului litigiu.76. În doctrină s-a arătat că declanșarea mecanismului de preîntâmpinare a jurisprudenței neunitare presupune existența unei chestiuni de drept reale, iar nu aparente, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte, nu orice problemă de drept putând face obiectul unei astfel de sesizări.77. Se constată că, prin Legea nr. 219/2020, în vigoare începând cu data de 2 noiembrie 2020, a fost reglementată diferit modalitatea de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei contestate în procedura Legii nr. 165/2013, prin raportare la un element variabil, după cum dreptul de proprietate a fost sau nu tranzacționat, după preluarea abuzivă de către stat, de titularul dreptului, fost proprietar sau moștenitor legal ori testamentar al acestuia. Actul normativ în cauză a menținut, de principiu, soluția legislativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională anterior, prin Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020, în sensul că a instituit același dublu standard în privința modalității de evaluare a bunului imobil, în funcție de calitatea persoanei căreia i se acordă măsuri compensatorii, soluție legislativă asupra căreia instanța de control constituțional s-a pronunțat prin decizia mai sus menționată.78. În acest context, prin prisma considerentelor din Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 (paragrafele 60-66), raportat la principiul aplicării imediate a dispozițiilor legii noi, există posibilitatea de a interpreta diferit textul de lege în discuție, obiect al sesizării, pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.79. Ca atare, este îndeplinită cerința de a fi o veritabilă, reală chestiune de drept.80. În principiu, pentru soluționarea apelului trebuie stabilit dacă dispozițiile textului art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, și-au încetat sau nu efectele și mai pot sau nu constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate, nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial al României, Partea I.81. Referitor la condiția noutății chestiunii de drept s-a subliniat în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept că noutatea poate fi generată atât de o reglementare nou-intrată în vigoare, căreia instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, cât și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate.82. Or, situația anterior prezentată justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare.83. Așa fiind, condiția noutății este îndeplinită în cauză.84. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dezlegat cu efecte general obligatorii problema de drept care constituie obiectul sesizării și nici nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare având acest obiect.X.2. Asupra fondului sesizării85. Problema de drept cu privire la care instanța de trimitere a solicitat, în temeiul art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, o rezolvare de principiu pe calea hotărârii prealabile are în vedere interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, în sensul de a lămuri dacă aceste prevederi se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în calea de atac a apelului, în raport cu considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018.86. Prealabil interpretării textului de lege supus examinării, se constată că, anterior, prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, s-a reținut, referitor la cea de-a doua problemă cu care a fost sesizată instanța pentru pronunțarea unei soluții în procedura hotărârii prealabile, respectiv dacă dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, se aplică și deciziilor de compensare emise anterior acestor modificări și aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești, că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - 20 mai 2013, dosarul administrativ nu era soluționat, decizia de compensare prin puncte contestată în cauză fiind emisă ulterior acestei date, context în care modalitatea de evaluare a imobilului - în privința căruia a fost stabilită această nouă formă de reparație în echivalent - este supusă noilor dispoziții.87. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai constatat că, prin art. 4, legiuitorul a înțeles să reglementeze conflictul de drept intertemporal generat de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul ca dispozițiile legii noi să fie aplicabile cererilor formulate și depuse, în termenul legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia (paragraful 62 din decizie).88. De asemenea a reținut că Legea nr. 165/2013 cuprinde nu numai prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie anumite termene), ci și prevederi cu caracter substanțial, referitoare la cuantumul și modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privința acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire, pe de o parte, și autoritățile administrative cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative (paragraful 63 din decizie).89. Cum decizia autorității administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr. 165/2013 a fost supusă controlului jurisdicțional, dreptul de creanță, de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie, nu este un drept cert și exigibil și, de aceea, situația juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicțională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (paragraful 64 din decizie).90. În consecință, a apreciat că, dată fiind situația juridică aflată în curs de constituire, norma de drept substanțial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situației juridice aflate în curs de desfășurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispozițiile art. 4, fiind, în consecință, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, și nu cea de la data introducerii acțiunii (paragraful 66 din decizie).91. În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate.92. Ulterior, prin Legea nr. 219/2020, dispozițiile care reglementează modul de calcul al despăgubirilor, respectiv art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, au fost modificate, fiind introdusă o excepție, și anume pentru persoanele care au tranzacționat dreptul de proprietate după preluarea abuzivă a imobilului, evaluarea acestuia se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în timp ce pentru titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prețurile imobilelor din grilele notariale fiind diferite de la un an la altul.93. În temeiul art. 21 alin. (6) astfel modificat, evaluarea în prezenta cauză ar urma să se raporteze la grilele notariale din anul 2018, iar nu din anul 2013, astfel cum s-a calculat de către prima instanță, având în vedere că persoanele îndreptățite aparțin categoriei titularului dreptului de proprietate - fost proprietar sau moștenitori legali ori testamentari ai acestuia - al cărui drept de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de către stat a imobilului.94. Conform datelor din dosar, modificarea legislativă a intervenit în litigiul de față în apel, după stabilirea limitelor devoluției prin criticile formulate prin memoriile de apel și fiind deja pronunțată o sentință ce a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor în raport cu grilele notariale aferente anului 2013, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data soluționării cauzei în primă instanță.95. Se reține că pentru dezlegarea chestiunii de drept în prezenta cauză prezintă relevanță soluția dată în Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 privind exclusiv statuarea asupra existenței unei situații juridice în curs de constituire, această calificare fiind regăsită și în deciziile ulterioare ale Curții Constituționale din perspectiva compatibilității ei cu principiile legii fundamentale.96. Trebuie astfel precizat că raporturile juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire și autoritățile administrative cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative. Astfel, dreptul de creanță de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie nu este un drept cert și exigibil, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite, atunci când este contestată decizia autorității administrative.97. Instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, s-a raportat la aceeași hotărâre (Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, paragrafele 64-66), în contextul examinării principiului neretroactivității legii civile, analizând modificările legislative intervenite asupra Legii nr. 165/2013, statuând în sensul că „nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi“.98. O consecvență de interpretare impune, sub acest aspect, aceeași soluție pentru problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, în sensul că, de principiu, se poate considera că, în cauză, până la soluționarea definitivă de către instanța de judecată a contestației formulate împotriva deciziei de compensare/validare parțială, raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă.99. Evaluând în continuare efectele publicării Deciziei nr. 189 din 18 martie 2021, se constată că dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că deciziile instanței de contencios constituțional prin care se constată neconstituționalitatea unei legi aflate în vigoare sunt definitive și obligatorii, iar alin. (3) al aceluiași articol stipulează că dispozițiile din legile în vigoare constatate neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval de timp Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui termen, dispozițiile declarate neconstituționale sunt suspendate de drept.100. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept“, iar conform alin. (4) al aceluiași articol, „deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor“.101. În raport cu consecințele generate de această reglementare - legală și constituțională, rezultă că deciziile Curții Constituționale pot fi asimilate unui act jurisdicțional, de vreme ce pot paraliza și chiar înlătura aplicarea unei dispoziții legale, puterea lor de lucru judecat acoperind nu numai dispozitivul, ci și considerentele pe care se sprijină (în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009; Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010).102. Se reține că, potrivit art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.103. Art. 64 alin. (3) teza întâi din același act normativ prevede că „Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv“.104. Altfel spus, abrogarea presupune că norma respectivă nu mai există și nu poate fi aplicată pentru viitor atunci când sar invoca existența unor situații juridice în desfășurare, ca în litigiul în care s-a formulat cererea de sesizare potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă.105. În situația de față, deși nu se poate considera că a intervenit o abrogare propriu-zisă a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, întrucât cel care a acționat a fost reprezentantul contenciosului constituțional, sesizat cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a normei de drept ce face obiectul analizei prezentei proceduri, iar nu legiuitorul, se constată că efectele ivite după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 18 martie 2021 sunt asemănătoare celor determinate de abrogare, și anume dispoziția legală declarată neconstituțională nu mai poate constitui temei juridic pentru pretențiile deduse judecății.106. Prin urmare, această decizie este producătoare de consecințe juridice pentru toate situațiile ulterioare intervenirii instanței de contencios constituțional, respectiv producătoare de efecte exclusiv ex nunc, susținerea principiului efectelor ex nunc îndeplinind cerința de stabilitate a raporturilor juridice.107. Împrejurarea că decizia menționată produce efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.108. Ca atare, ori de câte ori analizăm efectele unei decizii a Curții Constituționale asupra unui raport juridic concret, va trebui să stabilim, prioritar, dacă acel raport juridic este sau nu epuizat, apelând la teoria facta praeterita, facta pendentia, facta futura (a se vedea în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012; nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016; nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019).109. În cazul de față, fiind vorba de o situație juridică în curs de constituire în temeiul Legii nr. 165/2013 (facta pendentia) - având în vedere că dreptul la acțiune pentru a obține reparația prevăzută de lege este supus evaluării jurisdicționale - rezultă că litigiul se află sub incidența efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 18 martie 2021, care este de imediată și generală aplicare.110. Așadar, după publicarea acestei decizii, respectiv la momentul la care instanța de apel va fi chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, norma juridică nu mai există și nici nu poate fi considerată ca ultraactivând, în absența unei dispoziții legale exprese.111. De aceea, din punctul de vedere al dreptului intern se va concluziona în sensul că judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituțională (în acest sens, Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 7 noiembrie 2011).112. În legătură cu obligativitatea efectelor deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele de judecată s-a pronunțat și instanța supremă - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, prin care s-a statuat că „deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. (...) Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată“ și, prin urmare, „instanțele (...) erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale“.113. În consecință, acest raționament justifică adoptarea soluției pentru problema de drept ce face obiectul prezentei, în sensul că, drept urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 18 martie 2021, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate, nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial al României, Partea I.ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEÎn numele legiiDECIDE:Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă în Dosarul nr. 99/86/2020, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:Ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate, nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.Decizia este bligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă și a fost pronunțată în ședință publică din 7 iunie 2021.

    Certificatul digital al Uniunii Europene privind COVID pentru facilitarea liberei circulații pe durata pandemiei de COVID-19

    ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ privind adoptarea unor măsuri pentru punerea în aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 (nr. 68 din 29 iunie 2021 ), a fost publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 644 din 30 iunie 2021.

    OUG a fost adoptată având în vedere aplicarea Regulamentului (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 și a Regulamentului (UE) 2021/954 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) referitor la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriul statelor membre, pe durata pandemiei de COVID-19 începând cu data de 1 iulie 2021. De asemenea, cele două acte europene urmăresc facilitarea liberei circulații pe durata pandemiei de COVID-19, iar punerea în aplicare la nivel național a măsurilor necesare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate prin ordonanță de urgență, în caz contrar neputându-se asigura respectarea obligațiilor ce revin României începând cu data de 1 iulie 2021. Neadoptarea de măsuri imediate, prin ordonanță de urgență, ar conduce la neaplicarea celor două acte europene, luând în considerare inexistența unui cadru normativ național care să stabilească la nivel național măsurile necesare aplicării celor două acte europene. Se impune și promovarea și adoptarea unei legi pentru crearea cadrului național pentru instituirea măsurilor de punere în aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatului digital al UE privind COVID pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei implică o procedură îndelungată, soluție juridică care presupune ca pe tot parcursul procesului normal de legiferare aplicarea celor două acte să nu se poată realiza. Având în vedere faptul că, elementele sus-menționate constituie premisele unei situații urgente și extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ adecvat, neadoptarea acestor măsuri cu celeritate putând avea consecințe negative asupra obligației României de a aplica cele două acte europene, reglementarea operativă neputându-se realiza pe calea procedurii obișnuite de legiferare ce presupune un orizont de timp îndelungat,întrucât aspectele vizate constituie o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, extraordinară, independentă de voința Guvernului și a cărei reglementare nu poate fi amânată, s-a impus adoptarea de măsuri imediate prin ordonanță de urgență.Ordonanța de urgență reglementează modul de eliberare, verificare și acceptare a certificatelor digitale ale Uniunii Europene privind COVID, care atestă vaccinarea, testarea sau vindecarea titularilor, denumite în continuare certificate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 și Regulamentul (UE) 2021/954 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) referitor la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriul statelor membre, pe durata pandemiei de COVID-19.

    Autoritățile și instituțiile publice din România cu atribuții în îndeplinirea prevederilor Regulamentului (UE) 2021/953 și ale Regulamentului (UE) 2021/954 utilizează, începând cu data de 1 iulie 2021, „Sistemul informatic integrat de eliberare și verificare a certificatelor digitale ale UE privind COVID-19“, sunt denumite SII-CDC. SII-CDC se află în administrarea operațională a Ministerului Sănătății, în calitate de autoritate responsabilă cu eliberarea certificatelor, și este dezvoltat și implementat, din punct de vedere tehnic, de către Serviciul de Telecomunicații Speciale, cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2021/953.

    SII-CDC gestionează un portal web, https://certificat-covid.gov.ro, ca unic punct de eliberare a certificatelor digitale ale UE privind COVID;

    Certificatele sunt eliberate de Ministerul Sănătății, prin intermediul SII-CDC, potrivit art. 5-7 din Regulamentul (UE) 2021/953, și conțin datele prevăzute în anexa la respectivul regulament.

    Certificatele de testare sunt emise pe baza testelor efectuate în unitățile care raportează în platforma informatică „Corona-forms“.

    Pentru validarea identității solicitantului de certificat, prin SII-CDC, în funcție de tipul de certificat solicitat, sunt utilizate următoarele seturi de date:a) pentru certificatele de testare se va solicita completarea următoarelor seturi de date:(i) pentru persoanele care s-au identificat la testare prin codul numeric personal: nume, prenume, codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate, luna efectuării testului pentru SARS-CoV-2 al cărui rezultat este negativ la testul pentru SARSCoV-2, județul în care s-a efectuat testarea;(ii) pentru persoanele care s-au identificat la testare cu act de identitate, emis de alt stat decât România, sau pașaport: nume, prenume, numărul pașaportului/ actul de identitate, cetățenie, luna efectuării testului pentru SARS-CoV-2 al cărui rezultat este negativ la testul pentru SARS-CoV-2, județul în care s-a efectuat testarea;b) pentru certificatele de vindecare se va solicita completarea următoarelor seturi de date:(i) pentru persoanele care s-au identificat la testare prin codul numeric personal: nume, prenume, codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate, luna efectuării primului test pentru SARSCoV-2 al cărui rezultat este pozitiv la testul pentru SARS-CoV-2, județul în care s-a efectuat testarea;(ii) pentru persoanele care s-au identificat la testare cu act de identitate emis de alt stat decât România sau pașaport: nume, prenume, numărul actului de identitate/pașaportului, cetățenie, luna efectuării primului test pentru SARS-CoV-2 al cărui rezultat este pozitiv la testul pentru SARS-CoV-2, județul în care s-a efectuat testarea;c) pentru certificatele de vaccinare se va solicita completarea următoarelor seturi de date:(i) pentru persoanele care s-au identificat la vaccinare prin codul numeric personal: nume, prenume, codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate, luna când a fost efectuată oricare dintre dozele de vaccin, denumirea vaccinului administrat, județul/țara în care s-a efectuat vaccinarea;(ii) pentru persoanele care s-au identificat la vaccinare cu act de identitate, emis de alt stat decât România, sau pașaport: nume, prenume, numărul actului de identitate/pașaportului, cetățenie, luna când a fost efectuată oricare dintre dozele de vaccin, denumirea vaccinului administrat, județul/țara în care s-a efectuat vaccinarea.

    Pentru eliberarea certificatelor, în cazul minorilor cu vârsta sub 14 ani se vor solicita, în funcție de tipul de certificat solicitat, datele prevăzute în OUG, cu excepția seriei și numărului actului de identitate, precum și completarea numelui și prenumelui persoanei care exercită autoritatea părintească sau tutelară asupra minorului, conform legii, precum și confirmarea faptului că există acordul acesteia pentru eliberarea certificatului solicitat.

    Datele prevăzute mai sus sunt validate prin intermediul SII-CDC, în platformele informatice și bazele de date deținute de către instituțiile și autoritățile publice centrale din România competente să pună în aplicare măsuri de implementare a Strategiei de vaccinare împotriva COVID-19, cu respectarea legislației naționale și europene privind protecția datelor cu caracter personal.

    În aplicarea Regulamentului UE 2021/953, cetățenilor români, precum și membrilor de familie ai acestora li se poate elibera, la cerere, certificat de vaccinare.

    Certificatele prevăzute la alin. (5) pot fi revocate în situațiile prevăzute de Regulamentul UE 2021/953. Constatarea revocării se va face prin intermediul SII-CDC de către Ministerul Sănătății, în baza procedurii/fluxului informațional stabilit prin ordinul comun.

    Certificatele eliberate sunt valabile după cum urmează:a) certificatele de testare, 24 de ore pentru testul antigen rapid și 72 de ore pentru testul de amplificare a acidului nucleic, denumit în continuare NAATs;b) certificatele de vindecare, 180 de zile de la data primului rezultat pozitiv la testul pentru SARS-CoV-2, înregistrat în platforma informatică „Corona-forms“;c) certificatele de vaccinare, până la data de 30 iunie 2022.

    Pentru persoanele care s-au vaccinat cu un vaccin care nu figurează pe lista de vaccinuri publicată de Ministerul Sănătății, sau care transmit o adeverință de vaccinare emisă de alt stat în care nu este specificat tipul de vaccin efectuat nu se va emite certificat de vaccinare.Ministerul Sănătății publică pe site-ul Ministerului Sănătății toate informațiile necesare cu privire la eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2021/953 și ale prezentei ordonanțe de urgență;

    Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, asigură funcționarea unui serviciu web prin intermediul căruia, la interogarea SII-CDC, după codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate, precum și după inițialele numelui și ale prenumelui, să se furnizeze numele și prenumele persoanei așa cum figurează în Registrul național de evidență a persoanelor;

     

    Ministerul Apărării Naționale asigură, la solicitarea Ministerului Sănătății, personalul necesar pentru funcționarea Centrului de preluare a apelurilor. Serviciul de Telecomunicații Speciale se ocupă de proiectarea, dezvoltarea, operaționalizarea, mentenanța și actualizarea SII-CDC;publicarea aplicației mobile de verificare, menționată la art. 1 alin. (4) lit. c)găzduirea și administrarea, din punct de vedere tehnic, a sistemului hardware și software, necesar pentru interogarea de către SII-CDC a sistemelor informatice prevăzute în prezenta ordonanță de urgență și pentru generarea certificatelor prevăzute la art. 1 alin. (5);asigurarea securității cibernetice SII-CDC; implementarea, din punct de vedere tehnic, a unui sistem de tip call-center, utilizat de către centrul de suport.Pe teritoriul României, eliberarea certificatelor se realizează prin portalul https://certificat-covid.gov.ro, în format electronic, pe baza datelor necesare din actul de identitate sau, după caz, din pașaport sau din documentul eliberat în condițiile legii pentru străini.

    În cazul în care persoana solicită eliberarea certificatului doar în format letric, acesta se poate adresa primăriei în raza căreia își are domiciliul solicitantul, direcției de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București sau serviciului public comunitar de evidență a persoanelor competent teritorial, instituții care, pe baza informațiilor furnizate de solicitant, interoghează portalul https://certificat-covid.gov.ro, imprimă și înmânează certificatul solicitantului.

     

    Utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă

    Printr-un nou act normativ * , se prevede necesitatea unor modificări având în vedere  digitalizarea relațiilor de muncă, în sensul utilizării semnăturii electronice avansate sau calificate însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului în toate documentele necesare desfășurării acestora și simplificarea mecanismelor de desfășurare a telemuncii, inclusiv în ce privește sănătatea și securitatea în muncă, reprezintă o măsură importantă asumată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Programul de guvernare.Apoi, evoluția pieței forței de muncă și a relațiilor angajator-angajat și având în vedere necesitatea instituirii unor relații de muncă mai flexibile, care să asigure crearea condițiilor pentru dezvoltarea mediului de afaceri, concomitent cu asigurarea nivelului de protecție a salariaților,în considerarea faptului că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca act fundamental care reglementează relațiile de muncă din România, trebuie să reflecte realitatea economică în cadrul căreia se manifestă aceste relații și în același timp trebuie să răspundă necesităților pieței muncii în contextul crizei economice actuale și cu anticiparea corectă a evoluțiilor următoare,având în vedere dreptul angajatorului de organizare și funcționare a unității,ținând cont de faptul că relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe,ținând cont de faptul că modificările induse de evoluțiile tehnologice rapide reprezintă provocări considerabile pentru o piață a muncii care evoluează într-un ritm alert,având în vedere nevoia de eficientizare și îmbunătățire continuă a relațiilor de muncă, precum și necesitatea simplificării procedurilor specifice activității de resurse umane, se impune reglementarea posibilității angajatorului de a utiliza semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract și altor documente emise în executarea contractului individual de muncă,în considerarea faptului că introducerea măsurilor propuse creează avantaje în domeniul relațiilor de muncă prin reglementarea unor măsuri de necesitate imediată pentru desfășurarea în bune condiții a muncii la distanță, respectiv munca la domiciliu și telemunca,ținând cont de faptul că neluarea acestor măsuri ar avea drept consecință apariția unor mari dificultăți în aplicarea practică a muncii la distanță,luând în considerare lipsa unui cadru normativ adaptat la schimbările de pe piața muncii care a determinat ca în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului să fie lipsită de aplicabilitate,având în vedere necesitatea asigurării predictibilității și siguranței circuitului juridic în domeniul relațiilor de muncă,luând în considerare importanța deosebită prin care utilizarea acestor instrumente moderne vine în sprijinul atât al angajaților, cât și al angajatorilor și flexibilizează și simplifică relațiile de muncă în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 și al necesității păstrării distanțării sociale,având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 58/2021 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 211/2020 privind prelungirea aplicării unor măsuri de protecție socială adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, s-a constatat necesitatea unei mai mari flexibilități a timpului de muncă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, ceea ce poate determina nevoia încheierii mai multor acte adiționale la contractele individuale de muncă.Potrivit datelor furnizate de Inspecția Muncii, în luna martie 2020, în registrul general de evidență a salariaților erau înregistrate 50.577 de contracte individuale de muncă cu clauză de telemuncă, în luna decembrie a aceluiași an erau înregistrate 383.300, iar în luna martie 2021 sunt 394.415 de astfel de contracte de muncă.În acest sens, flexibilizarea și adaptarea relațiilor de muncă la realitățile socioeconomice actuale în raport cu evoluția dinamică a pieței muncii, care în contextul crizei economice întâmpină numeroase dificultăți, sunt apreciate ca oportune și necesare.De asemenea, ținând cont de faptul că în continuare se mențin regulile de distanțare fizică, inclusiv la locul de muncă, context în care telemunca este o soluție dezirabilă, este necesară sprijinirea angajatorilor în a utiliza forme alternative de muncă și de a simplifica procedurile specifice activității de resurse umane.În contextul epidemiologic actual trebuie luate măsuri urgente care să aibă un impact pozitiv pe piața muncii și care să țină cont de acțiunile din planul sănătății publice, concomitent cu limitarea sau întreruperea activităților socioeconomice, este necesar să fie implementate o serie de măsuri și în România,neluarea unor măsuri urgente, cu caracter excepțional, în domeniul social și economic ar aduce grave prejudicii cu efecte pe termen lung asupra situației angajaților și altor categorii de persoane, în actualul context epidemiologic.În contextul epidemiologic actual s-a intensificat modalitatea de desfășurare a activităților prin mijloace de comunicare la distanță, așadar, criza provocată de pandemie a accelerat telemunca, care a fost un sprijin real pentru anumite sectoare de activitate.Având în vedere că tendința de a lucra de la distanță va fi vizibilă în multe aspecte ale vieții noastre și de acum încolo,luând în considerare faptul că telemunca este forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor, în considerarea faptului că activitatea de telemuncă are un caracter specific, desfășurându-se de la distanță, și nu într-un loc de muncă organizat de angajator,având în vedere faptul că prevederile existente incumbă angajatorului obligația de a asigura telesalariatului primirea unei instruiri suficiente și adecvate în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de desfășurare a activității de telemuncă,întrucât este dificil de precizat/stabilit a priori locul de muncă al telesariatului, răspunderea angajatorului cu privire la instruirea salariaților trebuie să fie raportată la caracterul deosebit al activității de telemuncă,întrucât pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se consultă reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă,având în vedere că dispoziția referitoare la instruirea în format electronic este o alternativă ce poate fi sau nu adoptată de către angajatori,ținând cont de faptul că angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, iar în cadrul responsabilităților sale, angajatorul este obligat să ia și măsurile necesare pentru informarea și instruirea lucrătorilor,ținând cont de riscurile de a pierde salariați care reclamă nevoia adaptării relațiilor de muncă la noile realități economice, sociale și tehnologice,având în vedere nevoia de eficientizare și îmbunătățire continuă a relațiilor de muncă, precum și necesitatea adaptării la modificările induse de evoluțiile tehnologice, considerăm că este necesar să se permită angajatorului realizarea instruirii lucrătorilor și prin mijloace electronice, ca alternativă la soluția legislativă actuală.Având în vedere preocupările la nivel european privind noile forme de muncă, precum și măsurile stabilite în contextul actual, în scopul asigurării sănătății și securității lucrătorilor, și luând în considerare politica de digitalizare și folosirea mijloacelor de comunicare electronică, apreciem necesară adoptarea unor măsuri adecvate.Ținând cont de faptul că neadoptarea unor astfel de măsuri, în contextul celor mai sus menționate, ar putea duce la crearea unor dificultăți în procesul de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă în general, proces care are ca scop dobândirea de către lucrători a cunoștințelor necesare pentru ca activitatea lor să se desfășoare cu respectarea măsurilor de prevenire stabilite în funcție de riscurile identificate la locurile de muncă, pentru protejarea sănătății, vieții, integrității fizice și psihice a acestora, precum și a altor persoane participante la procesul de muncă.În considerarea faptului că elementele de mai sus se constituie într-o situație de urgentă și extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

    Astfel, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, se completează cu prevederi conform cătora părțile pot opta să utilizeze la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract, după caz, semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului.

    Angajatorul poate opta pentru utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, pentru întocmirea tuturor înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă rezultate la încheierea contractului individual de muncă, pe parcursul executării acestuia sau la încetarea contractului individual de muncă, în condițiile stabilite prin regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, potrivit legii.

    Contractele individuale de muncă și actele adiționale încheiate prin utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, precum și înscrisurile/ documentele din domeniul relațiilor de muncă se arhivează de către angajator cu respectarea prevederilor Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, republicată, și ale Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată, și vor fi puse la dispoziția organelor de control competente, la solicitarea acestora.

    Forma scrisă a înscrisurilor cerute de prezenta lege se consideră îndeplinită și dacă înscrisul este întocmit în formă electronică și este semnat cu semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, în condițiile legii.

    În raporturile angajatorului cu instituțiile publice, la întocmirea înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă/securității și sănătății în muncă, angajatorul poate utiliza semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat.

    Angajatorul nu poate obliga persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul să utilizeze semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract sau a altor documente emise în executarea contractului individual de muncă, după caz.

    La încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract sau a altor documente emise în executarea contractului individual de muncă, după caz, părțile trebuie să utilizeze același tip de semnătură, respectiv semnătura olografă sau semnătura electronică avansată sau calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat.

    Salariații cu munca la domiciliu au obligația de a respecta și de a asigura confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul muncii la domiciliu.Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 2 aprilie 2018, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează. Astfel, telemunca este o forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor;

    Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului în principal prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii.

    Angajatorul asigură condiții pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea oricărei noi proceduri de lucru.Angajatul este obigat să respecte și să asigure confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul desfășurării activității de telemuncă.

    Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, cu modificările ulterioare, arată că dovada instruirii prevăzută poate fi realizată în format electronic sau pe suport hârtie în funcție de modalitatea aleasă de către angajator, stabilită prin regulamentul intern. În cazul folosirii variantei în format electronic, dovada instruirii trebuie să fie semnată cu semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului.Noțiunile de semnătură electronică avansată, semnătură electronică calificată, marcă temporală electronică sau marcă temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat, utilizate în cuprinsul actelor normative, au înțelesul dat de dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

    Angajatorul poate suporta, în vederea îndeplinirii obligațiilor legale menționate în prezenta ordonanță de urgență, cheltuielile pentru achiziționarea semnăturilor electronice avansate sau semnăturilor electronice calificate însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, utilizate pentru semnarea înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă/securității și sănătății în muncă.

    * ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 36 din 5 mai 2021 privind utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului în domeniul relațiilor de muncă, și pentru modificarea și completarea unor acte normative

    EMITENT
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 6 mai 2021
    Utilizarea semnăturii electronice în domeniul relațiilor de muncă

    Printr-un nou act normativ * , se prevede necesitatea unor modificări având în vedere  digitalizarea relațiilor de muncă, în sensul utilizării semnăturii electronice avansate sau calificate însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului în toate documentele necesare desfășurării acestora și simplificarea mecanismelor de desfășurare a telemuncii, inclusiv în ce privește sănătatea și securitatea în muncă, reprezintă o măsură importantă asumată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Programul de guvernare.Apoi, evoluția pieței forței de muncă și a relațiilor angajator-angajat și având în vedere necesitatea instituirii unor relații de muncă mai flexibile, care să asigure crearea condițiilor pentru dezvoltarea mediului de afaceri, concomitent cu asigurarea nivelului de protecție a salariaților,în considerarea faptului că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca act fundamental care reglementează relațiile de muncă din România, trebuie să reflecte realitatea economică în cadrul căreia se manifestă aceste relații și în același timp trebuie să răspundă necesităților pieței muncii în contextul crizei economice actuale și cu anticiparea corectă a evoluțiilor următoare,având în vedere dreptul angajatorului de organizare și funcționare a unității,ținând cont de faptul că relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe,ținând cont de faptul că modificările induse de evoluțiile tehnologice rapide reprezintă provocări considerabile pentru o piață a muncii care evoluează într-un ritm alert,având în vedere nevoia de eficientizare și îmbunătățire continuă a relațiilor de muncă, precum și necesitatea simplificării procedurilor specifice activității de resurse umane, se impune reglementarea posibilității angajatorului de a utiliza semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract și altor documente emise în executarea contractului individual de muncă,în considerarea faptului că introducerea măsurilor propuse creează avantaje în domeniul relațiilor de muncă prin reglementarea unor măsuri de necesitate imediată pentru desfășurarea în bune condiții a muncii la distanță, respectiv munca la domiciliu și telemunca,ținând cont de faptul că neluarea acestor măsuri ar avea drept consecință apariția unor mari dificultăți în aplicarea practică a muncii la distanță,luând în considerare lipsa unui cadru normativ adaptat la schimbările de pe piața muncii care a determinat ca în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului să fie lipsită de aplicabilitate,având în vedere necesitatea asigurării predictibilității și siguranței circuitului juridic în domeniul relațiilor de muncă,luând în considerare importanța deosebită prin care utilizarea acestor instrumente moderne vine în sprijinul atât al angajaților, cât și al angajatorilor și flexibilizează și simplifică relațiile de muncă în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 și al necesității păstrării distanțării sociale,având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 58/2021 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 211/2020 privind prelungirea aplicării unor măsuri de protecție socială adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, s-a constatat necesitatea unei mai mari flexibilități a timpului de muncă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, ceea ce poate determina nevoia încheierii mai multor acte adiționale la contractele individuale de muncă.Potrivit datelor furnizate de Inspecția Muncii, în luna martie 2020, în registrul general de evidență a salariaților erau înregistrate 50.577 de contracte individuale de muncă cu clauză de telemuncă, în luna decembrie a aceluiași an erau înregistrate 383.300, iar în luna martie 2021 sunt 394.415 de astfel de contracte de muncă.În acest sens, flexibilizarea și adaptarea relațiilor de muncă la realitățile socioeconomice actuale în raport cu evoluția dinamică a pieței muncii, care în contextul crizei economice întâmpină numeroase dificultăți, sunt apreciate ca oportune și necesare.De asemenea, ținând cont de faptul că în continuare se mențin regulile de distanțare fizică, inclusiv la locul de muncă, context în care telemunca este o soluție dezirabilă, este necesară sprijinirea angajatorilor în a utiliza forme alternative de muncă și de a simplifica procedurile specifice activității de resurse umane.În contextul epidemiologic actual trebuie luate măsuri urgente care să aibă un impact pozitiv pe piața muncii și care să țină cont de acțiunile din planul sănătății publice, concomitent cu limitarea sau întreruperea activităților socioeconomice, este necesar să fie implementate o serie de măsuri și în România,neluarea unor măsuri urgente, cu caracter excepțional, în domeniul social și economic ar aduce grave prejudicii cu efecte pe termen lung asupra situației angajaților și altor categorii de persoane, în actualul context epidemiologic.În contextul epidemiologic actual s-a intensificat modalitatea de desfășurare a activităților prin mijloace de comunicare la distanță, așadar, criza provocată de pandemie a accelerat telemunca, care a fost un sprijin real pentru anumite sectoare de activitate.Având în vedere că tendința de a lucra de la distanță va fi vizibilă în multe aspecte ale vieții noastre și de acum încolo,luând în considerare faptul că telemunca este forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor, în considerarea faptului că activitatea de telemuncă are un caracter specific, desfășurându-se de la distanță, și nu într-un loc de muncă organizat de angajator,având în vedere faptul că prevederile existente incumbă angajatorului obligația de a asigura telesalariatului primirea unei instruiri suficiente și adecvate în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de desfășurare a activității de telemuncă,întrucât este dificil de precizat/stabilit a priori locul de muncă al telesariatului, răspunderea angajatorului cu privire la instruirea salariaților trebuie să fie raportată la caracterul deosebit al activității de telemuncă,întrucât pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se consultă reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă,având în vedere că dispoziția referitoare la instruirea în format electronic este o alternativă ce poate fi sau nu adoptată de către angajatori,ținând cont de faptul că angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, iar în cadrul responsabilităților sale, angajatorul este obligat să ia și măsurile necesare pentru informarea și instruirea lucrătorilor,ținând cont de riscurile de a pierde salariați care reclamă nevoia adaptării relațiilor de muncă la noile realități economice, sociale și tehnologice,având în vedere nevoia de eficientizare și îmbunătățire continuă a relațiilor de muncă, precum și necesitatea adaptării la modificările induse de evoluțiile tehnologice, considerăm că este necesar să se permită angajatorului realizarea instruirii lucrătorilor și prin mijloace electronice, ca alternativă la soluția legislativă actuală.Având în vedere preocupările la nivel european privind noile forme de muncă, precum și măsurile stabilite în contextul actual, în scopul asigurării sănătății și securității lucrătorilor, și luând în considerare politica de digitalizare și folosirea mijloacelor de comunicare electronică, apreciem necesară adoptarea unor măsuri adecvate.Ținând cont de faptul că neadoptarea unor astfel de măsuri, în contextul celor mai sus menționate, ar putea duce la crearea unor dificultăți în procesul de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă în general, proces care are ca scop dobândirea de către lucrători a cunoștințelor necesare pentru ca activitatea lor să se desfășoare cu respectarea măsurilor de prevenire stabilite în funcție de riscurile identificate la locurile de muncă, pentru protejarea sănătății, vieții, integrității fizice și psihice a acestora, precum și a altor persoane participante la procesul de muncă.În considerarea faptului că elementele de mai sus se constituie într-o situație de urgentă și extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

    Astfel, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, se completează cu prevederi conform cătora părțile pot opta să utilizeze la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract, după caz, semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului.

    Angajatorul poate opta pentru utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, pentru întocmirea tuturor înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă rezultate la încheierea contractului individual de muncă, pe parcursul executării acestuia sau la încetarea contractului individual de muncă, în condițiile stabilite prin regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, potrivit legii.

    Contractele individuale de muncă și actele adiționale încheiate prin utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, precum și înscrisurile/ documentele din domeniul relațiilor de muncă se arhivează de către angajator cu respectarea prevederilor Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, republicată, și ale Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată, și vor fi puse la dispoziția organelor de control competente, la solicitarea acestora.

    Forma scrisă a înscrisurilor cerute de prezenta lege se consideră îndeplinită și dacă înscrisul este întocmit în formă electronică și este semnat cu semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, în condițiile legii.

    În raporturile angajatorului cu instituțiile publice, la întocmirea înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă/securității și sănătății în muncă, angajatorul poate utiliza semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat.

    Angajatorul nu poate obliga persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul să utilizeze semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract sau a altor documente emise în executarea contractului individual de muncă, după caz.

    La încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract sau a altor documente emise în executarea contractului individual de muncă, după caz, părțile trebuie să utilizeze același tip de semnătură, respectiv semnătura olografă sau semnătura electronică avansată sau calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat.

    Salariații cu munca la domiciliu au obligația de a respecta și de a asigura confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul muncii la domiciliu.Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 2 aprilie 2018, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează. Astfel, telemunca este o forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor;

    Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului în principal prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii.

    Angajatorul asigură condiții pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea oricărei noi proceduri de lucru.Angajatul este obigat să respecte și să asigure confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul desfășurării activității de telemuncă.

    Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, cu modificările ulterioare, arată că dovada instruirii prevăzută poate fi realizată în format electronic sau pe suport hârtie în funcție de modalitatea aleasă de către angajator, stabilită prin regulamentul intern. În cazul folosirii variantei în format electronic, dovada instruirii trebuie să fie semnată cu semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului.Noțiunile de semnătură electronică avansată, semnătură electronică calificată, marcă temporală electronică sau marcă temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat, utilizate în cuprinsul actelor normative, au înțelesul dat de dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE.

    Angajatorul poate suporta, în vederea îndeplinirii obligațiilor legale menționate în prezenta ordonanță de urgență, cheltuielile pentru achiziționarea semnăturilor electronice avansate sau semnăturilor electronice calificate însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, utilizate pentru semnarea înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă/securității și sănătății în muncă.

    * ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 36 din 5 mai 2021 privind utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțite de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului în domeniul relațiilor de muncă, și pentru modificarea și completarea unor acte normative

    EMITENT
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 6 mai 2021
    Funcționarea justiției ca serviciu public, în contextul prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19

    Printr-o lege* intrată de curând în vigoare, devine  posibilă luarea/dispunerea unor noi măsuri necesare funcționării justiției ca serviciu public în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. Totuși,  măsurile reglementate de respectiva lege se pot dispune numai din motive generate de pandemia de COVID-19.

    Astfel dacă, din motive generate de pandemia de COVID-19, activitatea de judecată la nivelul unei judecătorii sau unui tribunal este grav afectată, colegiul de conducere al instanței respective sau președintele curții de apel, în situațiile în care, din motive obiective, colegiul de conducere al instanței respective nu se poate întruni, poate propune colegiului de conducere al curții de apel în circumscripția căreia funcționează judecătoria sau tribunalul, după caz, fie restrângerea activității de judecată a uneia sau mai multor secții ale respectivei instanțe, fie restrângerea activității de judecată a întregii instanțe.  Colegiul de conducere al curții de apel, primind propunerea motivată formulată, se pronunță în termen de maximum 48 de ore de la primirea acesteia.Colegiul de conducere al curții de apel sau aprobă propunerea de restrângere a activității de judecată, dacă aceasta este apreciată ca fiind întemeiată, sau evident, respinge propunerea de restrângere a activității de judecată dacă aceasta nu este apreciată ca fiind întemeiată. Măsura restrângerii activității de judecată poate fi dispusă pe o durată de cel mult 14 zile. Înainte de încetarea măsurii, colegiul de conducere al curții de apel va analiza dacă se impune prelungirea acesteia, putând solicita orice informații necesare în acest sens de la colegiul de conducere al instanței vizate. Prelungirea măsurii restrângerii activității de judecată de către colegiul de conducere al curții de apel se poate dispune pe o nouă perioadă de cel mult 14 zile, la propunerea motivată a colegiului de conducere al instanței respective

    În cazul restrângerii activității de judecată și pe durata acesteia, la judecătoria, tribunalul sau, după caz, la secția/secțiile vizată/vizate de măsura restrângerii, activitatea de judecată va continua în anumite cauze de urgență deosebită stabilite de colegiul de conducere al curții de apel prin hotărâre

    În cauzele civile, când este posibil, cu acordul părților, instanțele judecătorești pot hotărî ca ședințele de judecată să se desfășoare prin mijloace de telecomunicație audiovizuală care permit verificarea identității părților și garantează securitatea, integritatea, confidențialitatea și calitatea transmisiunii, dispunând măsurile necesare în acest scop.

    Citația va cuprinde mențiunea că ședința de judecată se va desfășura prin mijloace de telecomunicație audiovizuală, intervalul orar orientativ al strigării cauzei, precum și modalitatea tehnică de acces și de autentificare. Când este cazul, părțile vor fi înștiințate și telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace ce asigură transmiterea înștiințării și confirmarea primirii acesteia despre desfășurarea ședinței de judecată prin mijloace de telecomunicație audiovizuală, chiar dacă au termenul în cunoștință.

    Dacă este posibil, la solicitarea instanței învestite cu soluționarea cauzei, instanța în a cărei circumscripție este situată localitatea în care se află părțile, reprezentanții părților sau alți participanți la proces asigură, cu acordul acestora, echipamentele audiovideo necesare participării lor la ședințele de judecată prin mijloace electonice  și procedează la identificarea persoanelor menționate, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, printr-un judecător desemnat de președintele instanței. Instanța care asigură echipamentele este o instanță egală în grad cu instanța învestită cu soluționarea cauzei sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanță de același grad. În acest caz, încheierile de ședință specifice procedurii comisiei rogatorii nu se întocmesc. Cel care asistă sau reprezintă partea, traducătorul sau interpretul pot participa la ședința de judecată desfășurată prin mijloace electoice, chiar fără a fi prezent fizic lângă parte.Pentru judecarea proceselor, instanțele judecătorești, ținând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi. Lista proceselor întocmită pentru fiecare ședință de judecată va cuprinde, de regulă, și intervalele orare orientative pentru strigarea fiecărei cauze în parte, citația cuprinzând mențiunea corespunzătoare. Când este posibil, judecătorul fixează și intervalul orar orientativ pentru primul termen de judecată.Când este posibil, instanțele judecătorești procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Tot astfel, instanța va putea, în tot cursul procesului, să solicite părților datele necesare pentru comunicarea actelor de procedură în aceleași condiții.

    Când este posibil, cererile de chemare în judecată, căile de atac, precum și orice alte acte de procedură adresate instanței, pentru care legea prevede condiția formei scrise și care nu se depun direct în ședință, se transmit prin mijloace electronice.

    Când este posibil, părțile vor fi înștiințate telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace ce asigură transmiterea înștiințării și confirmarea primirii acesteia despre pronunțarea hotărârilor judecătorești prin modalitățile prevăzute de lege. Dispozițiile privind comunicarea hotărârilor judecătorești, potrivit legii, rămân aplicabile.

    Amânarea judecării cauzelor poate fi dispusă la cerere, în situația în care partea interesată se află în izolare, în carantină sau este spitalizată, potrivit legii, în contextul pandemiei de COVID-19. Când instanța respinge cererea de amânare a judecății în considerarea necesității de a soluționa cauza, va amâna, la cererea părții sau din oficiu, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

    În aplicarea dispozițiilor art. 147 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanței delegate în format electronic. Împiedicarea funcționării instanței este adusă la cunoștință prin afișare la sediul instanței, precum și prin publicare pe portalul instanțelor de judecată http://portal.just.ro și pe site-ul Ministerului Justiției.

    Când este posibil, prin grija instanței, ședințele de judecată publice se transmit în direct, prin mijloace audiovideo care garantează securitatea, integritatea și calitatea transmisiunii, pe portalul instanțelor de judecată. Dispozițiile art. 213 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

    În cursul executării silite, când este posibil, executorii judecătorești procedează la comunicarea actelor de procedură în format electronic, potrivit legii.

    Activitatea de judecată, de executare silită, precum și activitatea profesiilor din domeniul justiției se desfășoară, în continuare, cu observarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, urmărindu-se cu prioritate asigurarea prevenției și reducerea riscului de îmbolnăvire. Instanța veghează la desfășurarea în condiții optime a procedurii, cu respectarea principiilor fundamentale și a celorlalte reguli aplicabile procesului civil.În cauzele penale, acordul de comunicare a actelor procedurale prin poștă electronică se prezumă, iar organele judiciare vor solicita, acolo unde este cazul, de urgență, telefonic, indicarea adreselor de poștă electronică pentru comunicarea respectivelor acte. Dacă, din motive obiective, comunicarea prin poștă electronică nu se poate realiza, se vor folosi celelalte mijloace de comunicare prevăzute de Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.Dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților, persoanele private de libertate, altele decât cele aflate în arest la domiciliu, sunt audiate prin videoconferință la locul de deținere, fără a fi necesar acordul acestora. Audierea altor persoane decât cele prevăzute mai sus se poate face și prin videoconferință, la locul unde se află, cu acordul acestora. Această posibilitate le va fi adusă la cunoștință cu ocazia primei audieri sau, după caz, printr-o înștiințare comunicată telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace care asigură transmiterea înștiințării și confirmarea primirii, persoana fiind întrebată dacă își manifestă acordul în acest sens. În vederea audierii prin videoconferință, persoana se citează chiar dacă are termen în cunoștință. Citația va cuprinde și mențiunea că audierea se face prin videoconferință, modalitatea în care se va realiza aceasta, data, precum și ora sau, după caz, intervalul orar în care va avea loc audierea, precum și precizarea faptului că persoana citată este obligată să respecte solemnitatea ședinței de judecată.Videoconferința se realizează printr-un mijloc de telecomunicație audiovizuală care permite verificarea identității părților și garantează securitatea, integritatea, confidențialitatea și calitatea transmisiunii. Înregistrarea audierii este obligatorie.Dispozițiile de mai sus nu se aplică în cazul audierii în cursul urmăririi penale și nici la judecarea cauzelor cu inculpați minori, a celor referitoare la reabilitarea judecătorească și nici atunci când instanța de judecată declară ședința de judecată ca nepublică.Dacă din motive generate de pandemia de COVID-19 un parchet este împiedicat să funcționeze, la sesizarea prim-procurorului acestuia ori a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau din oficiu, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune trimiterea uneia sau mai multor cauze la un parchet egal în grad, dacă măsura se impune în interesul rezolvării acestora.Dacă din motive generate de pandemia de COVID-19 o instanță de judecată este împiedicată să își continue activitatea, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se desemnează o altă instanță de același grad care să preia soluționarea cauzelor pentru care se solicită acest lucru, dispozițiile art. 76 din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător. Atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite în format electronic instanței desemnate.Și da, utilizarea la nivelul autorității judecătorești a semnăturii electronice și a documentelor electronice se face în condițiile legii._______________

    (*LEGEA nr. 114 din 28 aprilie 2021 privind unele măsuri în domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19, Publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 457 din 29 aprilie 2021)

    Măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, structuri de cazare, structuri de alimentație și agenții de turism, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19

    A fost publicată în Monitorul Oficial (24/02/2021) ORDONANȚA DE URGENȚĂ pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, structuri de cazare, structuri de alimentație și agenții de turism, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19, precum și privind unele măsuri fiscale (nr. 10 / 2021)

    Guvernul apreciază că, în ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. Pe lângă aportul semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate și la creșterea calității vieții. Pandemia de COVID-19 reprezintă un șoc major pentru economia globală, dar și pentru economia națională. În acest context, industria turistică, structurile de cazare, structurile de alimentație, agențiile de turism, este printre cele mai afectate ramuri ale economiei naționale.Acest lucru a fost cauzat de restricțiile impuse de Guvernul României în timpul stării de urgență și în timpul stării de alertă. Astfel, pentru a reduce impactul negativ asupra operatorilor economici din sectorul turistic, sector puternic afectat de pandemia de COVID-19, Guvernul României a aprobat în data de 30 decembrie 2020 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, structuri de cazare, structuri de alimentație și agenții de turism, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19, precum și privind unele măsuri fiscale.Pe baza actului normativ au fost completate și transmise prin intermediul platformei SANI formularele de prenotificare către Comisia Europeană.Având în vedere observațiile primite de la Comisia Europeană, necesitatea înlăturării anumitor deficiențe identificate care ar duce la dificultăți în implementarea schemei de ajutor de stat, precum și solicitarea Federației Naționale a Ghizilor de Turism din România și informațiile comunicate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, conform cărora în registrul comerțului sunt înmatriculate la data de 30 decembrie 2020 un număr total de 998 de IF, II, PFA care au declarat activitatea 7990 - Alte servicii de rezervare și asistență turistică - CAEN Rev. 2, din care 370 - ca obiect principal de activitate și 628 - ca activitate autorizată conform art. 15 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, sunt oportune și necesare o serie de modificări și completări ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 224/2020.Guvernul ține cont de faptul că sprijinirea întreprinderilor reprezintă o prioritate a programului de relansare economică al Guvernului României, în condițiile în care acest sector are o contribuție importantă la creșterea economică națională și la crearea de locuri de muncă, sens în care acestea trebuie să beneficieze din partea statului de politici publice care vizează printre altele îmbunătățirea accesului la finanțare,luând în considerare faptul că este necesară implementarea unei măsuri de sprijin până la expirarea termenului-limită prevăzut în Comunicarea Comisiei Europene - Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19 [C(2020) 1863], cu modificările și completările ulterioare, respectiv data de 31 decembrie 2021,

    de faptul că neluarea unor măsuri urgente, cu caracter excepțional, ar putea aduce prejudicii bugetului de stat ca urmare a încetării activității unor operatori economici,întrucât neadoptarea unor măsuri în regim de urgență pentru întreprinderile din acest sector ar conduce la întârzierea relansării economice,având în vedere că notificarea actului normativ adoptat conduce la emiterea mai rapidă a deciziei de autorizare din partea Comisiei Europene, aspect necesar pentru acordarea ajutorului de stat,

    întrucât măsura fiscală instituită, respectiv scutirea de la plata impozitului specific unor activități în anul 2021, reglementată la art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 224/2020, este reglementată similar și la art. XXV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, în acord cu normele de tehnică legislativă ce impun evitarea paralelismelor, fiind interzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative, este necesară înlăturarea dispozițiilor privind măsurile fiscale.În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,Guvernul României a adoptat ordonanța de urgență sus indicată.

       tel: (+40) 744.99.41.83

       Email: secretariat@ulici.ro

    sediu secundar Cluj-Napoca Calea Dorobanților nr. 21 ap.26

    Cluj-Napoca, România, 400117

       L-V 08:00 - 16:00 cu programare prealabilă

    © 2021 Cabinet Avocat dr. Claudiu-Octavian Ulici

    Caută

    Avem 194 vizitatori și nici un membru online