avocat dr. Ulici Claudiu-Octavian

avocatura / jurisdicție privata

scroll down

Gheorghe Sarcani

Am fost contactat de un client pentru a-l reprezenta în vederea publicării unei cărți,

pe care o prezintă public și pe: https://gheorghesarcani.blogspot.ro/

Nu cred că este o soluție prea grozavă și mă întreb ce sfaturi îi pot oferi.

Posts from 2018-02-16

BUMTZI-BUMTZI, UAKA-UAKA, EEEEEE; OOOOOO ......

 

ULTRA FESTIVAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Claudiu-Octavian Ulici

 

Bine e limpede, de la bun început trebuie lămurit ce e cu titlul ăsta, de ce adică: ”Bmtzi-Bumtzi, Uaka-Uaka, Ooooooo-Eeeeeee” și care ar fi atunci subiectul discuției ? Păi simplu, ”bum” este o interjecție care imită sunetul tobei, al bubuiturilor, ”bum-bum” e repetiția interjecției fără un final anume și ”tzi, tzi-tzi” e aceeași chestiune în ceea ce privește cinelele, discurile de metal, parte din bateria de tobe. ”Uaka” imită discul DJ-ului, forțat să facă o mișcare inversă ce dă peste cap sunetele, ”uaka-oaka” repetiția, iar ”oooooo, eeeee” imită vocalizările grupurilor de ascultători ai lui ”bumtzi-bumtzi, uaka-uaka” care întemeiază un dialog la nivelul intelectual al sunetelor. Dacă totul se repetă fără întrerupere, pe mai multe zile, într-o explozie multicoloră de lumini. asistăm la un festival. Acesta pune la grea încercare trupurile și buzunarele participanților, dar mă rog pentru asta avem medici și părinți, așa că va fi în cele din urmă treaba acestora.

În festival, corpurile sunt transformate în atingere cu resturiledezlănțuite de sunete și lumini, apăsări și levitații. Literele desprinse din cântece, nu se mai așează în articulația vreunei scriituri. Resturile acestea plutesc printre șirurile de semi-analfabeto-docti și sunt asamblate în mixaje electro-tembelizante. Acestora le stă bine oricum, dor să fie schimbat ritmul de îndată, căci repetate, zgârie timpanul. Sunetele sunt împachetateîn lumini și nițel ajutate de plante cumpărate de prin zone limitrofe. Cine o sa mai trăiască în cele din urmă ? Nimeni, dar corpurile spectatorilor-zombi, se vor recompune pe noi zgomote, într-o altă înfățișare conformăîn detaliunoilor colecții din mall-uri.

În locul dintre multele scene ale zonei, sunetelese contopesc și festivalul își pierde identitatea, dar și-o recâștigă îndată ce o prezența uneia devine mai evidentă, orice o fi ea impresioneze. Nu e nimic deosebit, sau totul e fascinant și oriunde mergite vei lovi de o nou și vei dobândi o identitate una sonora și luminoasă, interșanjabilă. Mâinile "artistului" se plimba peste panoul de control și acționează direct măruntaiele auditoriului. Abandon total. Sinucidere temporară. Pauză din univers. Corpurile participanților se alătură festivalului, se lasă învăluite de mixajul generos de lumini și sunete, iar rațiunea este temeinic lăsată pe dinafară. Acum ei sunt parte din Leviatan.

Cam atât despre manifestarea amplă a festivalului și nici nu merită mai multă osteneală, deși poate operațiunea meșteșugărească, contabilo-managerială, pate fi chiar un efort în sine.

Totuși, festivalul se vrea o producție artistică, o manifestare care ar dori atingerea unui scop, chiar dacă în momentul expunerii ei, nu se solicită în concret vreo pretenție de la participanți. Producțiile artistice, se vreau și ele opere, adică puținele alese dintre multele producții artistice, cele în care o acțiune conștientă este îndreptată spre un anumit scop; cele care sunt rezultatul unei activități creatoare; cel care reprezintă o lucrare, originală de artă sau de știință. Opera este o creație, care va fi menținută într-o memorie colectivă a unui popor, fiindcă îi este observată utilitatea, iar prin multele opere reținute poporul devine o nație, cu o conștiință de sine, o particularitate greu de imitat pentru un străin. Lumea este compunere, o alăturare a operelor pentru o mare reprezentație, o participare a fiecăruia în față cu tot celălalt.

Acum, asistăm la un invers, la o descompunere a ceea ce a fost, la o deconstrucție, ce va necesita cu certitudine un nou edificiu. Deja s-au produs și bătrână Apocalipsa, ultima sa manifestare morbidă este deja la timpul trecut. Oamenii viețuiesc în intestinele Leviatanului.

Pentru Heidegger opera este deschiderea unei interiorități, ce asigură accesul la ființarea care suntem noi înșine. În operă operează, survenirea adevărului. Disputa originară între deschidere și ascundere, face ca punerea lor în contradicție, să arate că, tot ceea ce nu este ascuns este deschis, iar deschiderea este manifestarea unei prezențe.

Calea de urmat pentru determinarea realității, nupleacă de la lucru și ajunge la operă, ci invers, duce la lucru plecând de la operă. Cu alte cuvinte în cele din urmă, fiecare își compunepartitura propriului, din nenumărate gesturi manifest în cotidian și apoi în această compoziție, așează obiectele simțurilor, le determină prin ea. Obiectele simțurilor sunt comune tuturor, dar aceste obiecte depind prin urmare, ca utilitate mediată, de manifestarea internă.

Artistul se trimite pe sine prin operă și nu pentru că îi iubește pe ceilalți, ci dimpotrivă, deoarece chiar dragostea, în cele din urmă, nu este decât o specie de egoism. Artistul se multiplică în audiență, asigurându-și perenitatea, ca ultimă și cea mai căutată intenție a ființei. Reproducând opera, tu ca fost membru al auditoriului, dai viață artistului, artist care se regăsește în ceea ce ai făcut în gestul pe care l-ai învățat din operă, în locul mic pe care și l-a revendicat și la primit în mintea ta. Asta e identitatea ultimă, răspuns la un orice altceva, ca modalitate în a face sau în a nu face ceva în fața noului, vechi sau imaginat ca vechi pentru artist .

”Opera” contemporană festivalieră, se limitează însă la a fi un elogiul adus loasir-ului, împins către extrema leneviei. Lene care nu înseamnă a te odihni după lucru, ci a te face că te odihnești după ce te-ai făcut că ai muncit. Această ”operă” ascunde lumea, încearcă să convingă că e bine să lași deoparte orice activitate, oricare ar fi ea, acum și chiar după spectacol.

În engleză leisure, conectat pe undeva la loser, provine din vechea franceză leisir, plecat și acolo din latinescul licere (Oxford English Dictionary), care indică ceva în regulă, legal, permis, posibil. În română lincĭurésc și licirésc, comun cu mag. loccsanás(a stropi), este un termen familial ce desemnează a acțiune de spălare cu puțină apă, iar varianta actuală ar fi a limpezi(Scriban A. 1939 Dicționarul Limbii Românești). Linciurí,linciuresc,este o formație onomatopeică ce desemnează acțiunea de a te băga în apă bălăcindu-te, împroșcând apa etc. (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită, Acad.Rom. 2009).Etimologia este necunoscută și dacă nu aruncăm mingea peste fileu, din Ungaria în România și viceversa, sunt șanse să-i stabilim o origine chiar mai veche decât cea latină, dar acestea sunt deja alte discuții.

Festivalulrecompuneși așează participantulîn starea de relaxare, care în mod uzul ar fi benefică după efortul și timpul petrecut în asigurarea subzistenței, orice ar fi însemnând aceasta, de la război, la asigurarea hranei, a sănătății sau de ce nu chiar după un furt.Acum nu se mai depun eforturi, lucrurile sunt primite, necesarul este asigurat de Leviatan, care mai dorește însă să se și asigure că toți vor sta liniștiți înfulecând drogul otrăvii din pântecele sale.

Back to Top