avocat dr. Ulici Claudiu-Octavian

avocatura / jurisdicție privata

scroll down

Gheorghe Sarcani

Am fost contactat de un client pentru a-l reprezenta în vederea publicării unei cărți,

pe care o prezintă public și pe: https://gheorghesarcani.blogspot.ro/

Nu cred că este o soluție prea grozavă și mă întreb ce sfaturi îi pot oferi.

Posts from 2017-05-10

REGULARIZAREA CERERILOR

 

dr. Ulici Claudiu-Octavian

 

Aproximativ vreme de un termen general de prescripție, de 3 ani, a trecut de la intrarea în vigoare a actualului COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, botezat și NCPC. Mai bine îl prescurtam simplu ca pe vremurile mai bune, anterioare ”potopului„ legislativ, C. Pr. Civ. sau CPC, iar codul abrogat C. Pr. Civ. - abrogat sau CPC 1865, căci în alt fel chiar abrevierea pare a conține întrânsa o negație, da mă rog asta pare a fi fost și opinia oficială.

Instituțiile juridice sunt în mare parte asemănătoare în cele două coduri, dar au fost introduse și unele noi, cum ar fi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau contestația privind tergiversarea procesului, care mă rog, prin chiar ea îl poate tergiversa. Termenele sunt nițel schimbate și mai ales iese în evidență ”regularizarea cererilor” ARTICOL 200 CPC. Aici, justițiabilul este obligat a se ține strâns de mână cu avocatul său, de parcă ar fi doi necunoscuți așezați alăturat într-un montagne-rousse, ambii se uită apoi unul spre celălalt, rușinați că se găsesc aici și apoi spre pământul care parcă cade pe ei cu viteză. Ei speră ca rugăciunile înălțate cu atâta asiduitate către Autoritate, să-și primească ecoul binemeritat.

Sub forma unui banc, desigur, se zicea că Prof. Ciobanu participant la elaborarea proiectului legislativ al NCPC, ar fi spus într-un mediu mai familial că de cât s-a plătit atâta s-a făcut, adică pe undeva ar fi fost puțin remunerat și atunci munca sa a fost pe măsură.

Pentru corecta aplicare a 200 CPC, atunci când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la ARTICOL 194-197 CPC, bifezi lipsurile cererii conform punctelor de acolo și poți solicita completarea cererii cu acestea, în termen de cel mult 10 zile, sub sancțiunea anulării.

Acum, ARTICOL 194 CPC, stabilește cuprinsul cererii de chemare în judecată, cu o mulțime de date ce ar părea lipsite de orice valoare juridică, sau greu de obținut, cum ar fi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare. Cu toate acestea ele se indică în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant, prin urmare ar fi necesară o simplă mențiune a necunoașterii acestor date, dar în practică, speriat de impresia ce ar putea fi creată asupra cererii sale reclamantul sau avocatul său, fac diverse artificii pentru a le afla. Pe urmă, 195 CPC stabilește limpede numărul de exemplare, 196

nulitatea cererii, 197 timbrarea și toate acestea nu ridică nici un fel de probleme.

Cu toate acestea stabilirea a chiar cadrului procesual, poate fi extrem de dificilă în numeroase cazuri și ea implică preexistența unor certificate de moștenitor, chestiune care ar trebui să fie permisă prin suspendarea procesului până la obținerea acestora, sau posibilitatea de modificare a cererilor ulterior primului termen de judecată la care părțile legal citate pot pune concluzii. Pentru persoanele decedate, rămase înscrise în cărțile funciară, este dificil de identificat de către persoana reclamantului ultimul domiciliu sau data calendaristică a decesului ori numele și domiciliile potențialilor moștenitori, demersurile către evidența persoanelor sau camera notarilor publici fiind așezate într-un cerc vicios.

Apoi, în schimbul taxei de timbru, definită de lege ca plată a serviciului public de justiție, grefierul de ședință sau grefierul desemnat de instanță, trebuie să aibă posibilitatea de a face identificările necesare în registrele oficiale. În alt fel justițiabilul va fi obligat la plăti un ”spectacol de justiție” pe care nici măcar nu și-l dorește și conform ORDONANŢEI DE URGENŢĂ privind taxele judiciare de timbru (nr. 80 din 2013), nu sunt bani puțini.

Justițiabilul se găsește astfel prosternat în fața autorității și se poate târî în genunchi de la Ana la Caiafa și înapoi numărând până la infinit de două ori. E mai simplu să anulezi cererea dacă toate documentele de care crezi că e nevoie nu au ajuns pe masa ta. Dar ceea ce crezi trebui să rezulte în urma unei dezbateri în care care vei audia detașat susținerile părților și vei putea dispune anumite măsuri sau chiar citarea prin publicitate.

Mai spun cu jumătate de gură să nu îmi sară lumea juridică în cap și aoleu sunt destui care ar face-o: ”Precedentul judiciar este obligatoriu, adică se poate lua o soluția contrară lui dacă se observă o mai bună aplicare a legii în cazul pendinte”. Dacă ar fi așa, atunci demersul făcut de un coleg avocat îmi va profita oarecum și mie, iar totul va fi mai simplu căci, măcar nu va trebui să o iau mereu și mereu de la capăt cu mecanismul legislativ.

Exemplu concret, prin 2008 introduc o acțiune de partaj între clientul meu, persoană juridică și un număr considerabil de pârâți înscriși în cartea funciară. Procedura a fost viciată de fiecare dată, cererile anulate și taxele de timbru au crescut considerabil. Parte din pârâți au plecat din țară și nimeni nu mai știa nimic de ei, parte au decedat și nu se cunosc moștenitorii. După 4 proceduri deschise din care două cu taxa plătită la valoare (5%) și evident restituită numai pe jumătate în urma anulării cererii, încerc una nouă, că doar nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Adresez din nou cereri către Primăria Municipiului, Evidența Persoanelor și Camera Notarilor, de unde iar primesc răspunsul că au nevoie de date suplimentare, atac din nou anularea cererii la instanța superioară. Nimic nou dar totul degaja perseverență.

În cele din urmă pun concluzii de repunere pe rol a celei de a 5-a proceduri în 2017. Cu roba încheiată până la ultimul nasture, cad la pământ în genunchi și ascuns în spatele unei singure bârne din cele două care susține bara de la care pledez cazul clientului, îmi scot ochii din orbite și încerc să îmi opresc lacrima care stă să iasă din colțul ochiului înroșit, ascultând verdictul. Au fost 5 cuvinte, incluzând conjuncțiile ce le leagă în expresie: ”Cererea se repune pe rol !„. Atunci, pe moment, nici măcar nu am știut dacă pot răsufla ușurat sau dacă mai are rost să o fac, fug să dau vestea clientului și în urma mea, din pricina vitezei, rămâne numai un flash pe holurile tribunalului. Ce am avut, ce am pierdut și ce am câștigat ?

 

 Nu acuz pe nimeni de nimic și mai ales persoanele implicate în procedură, care de altfel le consider bine pregătite profesional și de bună-credință. Observ numai acum la final că, dacă ceva se întâmplă în mod regulat și chestiunea nu ține numai de rațiune, ci să zicem de o plăcere carnală sau, de ce nu, chiar de una intelectuală absconsă, atunci acel ceva, într-un limbaj popular îndeobște acceptat prin Ardeal, se numește pe bună dreptate ”regularizare”.    

Back to Top