Cabinet Avocat dr. Ulici Claudiu-Octavian

avocatura / arbitraj

scroll down

Posts from 2016-04-01

COMMON LAW v FRENCH KISS

Common Law (Dreptul comun), cunoscut sub numele de drept de caz (nu jurisprudență) sau precedent este privit ca, lege elaborată de judecători prin decizii ale instanțelor și tribunalelor în cazuri individuale, spre deosebire de legi adoptate prin procesul legislativ sau diverse hotărâriemise de guvern sau alte organe abilitate prin lege. Un "sistem de drept comun" este un sistem juridic care acordă o mare importanță precedentului, astfel încât pentru fapte similare se obțin rezultate similare. Precedentul ”leagă” judecători care iau deciziile viitoare ținând cont de acestea, la fel ca orice altă lege, pentru a asigura un tratament coerent.

 

sir Blackstone

În cazul în care un litigiu similar a fost rezolvat în trecut, curtea este, de obicei legată să urmeze raționamentul utilizat în decizia anterioară (stare decisis). Dacă, totuși, instanța constată că litigiul actual este fundamental diferit de toate cazurile anterioare (numit "chestiune de prima instanță" – matter of first impression), judecătorii au autoritatea și obligația de a crea precedent. Decizia devine precedent și va lega instanțele viitoare. O treime din populația lumii (aproximativ 2,3 miliarde de oameni) trăiesc în jurisdicțiile de drept comun sau în sisteme mixte cu cele numite de ”dreptul civil”. Dreptul comun originea în timpul Evului Mediu, în Anglia, și de acolo a fost propagat la coloniile de ImperiulBritanic, inclusiv India, apoi în Statele Unite ale Americii, Canada (și toate provinciile sale, cu excepția Quebec) etc.

Dreptul comun, este acceptat că evoluează pentru a răspunde nevoilor de schimbare socială și îmbunătățire a înțelegerii normative.Judecătorul Holmes  (1841 - 1935) care a activat în Curtea Supremă a Statelor Unite, fiind unul dintre cei mai citați din istorie, a statuat că "principiile generale de drept comun și drept constituțional ... apar treptat, atunci când există un consens dintr-o multitudine de decizii particulare anterioare.”

Dependența de precedent este un punct forte al sistemelor de drept comun și este un factor ce contribuie semnificativ dezvoltare în sistemele comerciale robuste din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.

Cam acestea sunt informațiile generale, ce pot fi lesne obținute și descoperită sursa lor, folosind (en.wikipedia.org/wiki/Common_law).

Sintetic common law este un sistem jurisdicțional, bine stabilit în care judecători desemnați, juriști cu experiență, hotărăsc aplicarea legii edictate de parlament în cazuri determinate și atunci când iau o decizie o fac ținând cont de obligativitatea precedentului judiciar, adică vor lua o decizie diferită de ce a fost hotărât anticipat într-o cauză pentru care există similitudine juridică, numai dacă observă necesitatea diferențierii în scopul unei mai bune aplicări a legii.

*

O altă variantă de aprofundare a dreptului este ceea de sorginte franceză, acceptată îndeobște și pe la noi, sau mă rog mai degrabă una ”trâmbițată” ca acceptată. Dreptul este aici nuanțat și pregătit de întâlniri amoroase, dar senzațiile aproprierii de Zeița Justiției sunt estompate în intenția păstrării integrității participanților la actul jurisdicțional, care rămân însă cel mai adesea la un nivel ”admirativ”. Atingerile sunt frivole și discrete, atenția fiind îndreptată admirativ spre ceea ce poate să vină de acum încolo și nu spre ceea ce trebuie să iasă din procesul ce tocmai a fost început.

Aici, în sistemul ”francez” de atribuire a dreptății, locurile din care provine aceasta sunt clar marcate pe o hartă a conștiinței și desemnate ca fiind izvoare sau surse ale dreptului. Adică, dreptul nu este o simplă facultate umană ce poate suferi, ca atare, diverse ameliorațiuni, el este pe undeva departe de participanții la actul de justiție și protejat de intervenția acestora. El nu se dă pe precedent, pe ceea ce a fost până acum, ci așteaptă minunăția ce tocmai va ieși din mințile artiștilor dreptății, fără să țină seama în nici un fel, că o altfel de aplicare a legii creează prin ea însăși inechitate.

Totuși, când scriu aici ”french kiss” nu intenționez să folosesc termenul într-un mod obscen sau desuet, ci numai scot în evidență, într-un mod mai hazliu, o latură a unui sistem setat pentru a face ceva, pentru a face dreptate. Comunicarea informală în limba engleză, desemnează ”french kiss”, cunoscut de asemenea și ca sărutul profund, ca fiind un sărut amoros în care limbile participanților se extind pentru a atinge buzele celuilalt participantului sau limba acestuia. Este un tip de un sărut lent și pasional, considerat intim, romantic, erotic sau sexual. Sărutul stimulează buzele partenerului, limba și a gura, care sunt sensibile la atingere. Practica este de obicei considerat o sursă de plăcere, zona orală fiind una dintre principalele zone erogene ale corpului.

 

În sistemele de drept comun așadar, orice caz decis este obligatoriu, în conformitate cu principiul Stare Decisis, în schimb, în sistemele de drept civil de origine franceză, așa cu le numim, precedentul dobândește greutate atunci când o lungă serie de cazuri similare vor avea rezultate identice, ceea ce numim în abstracțiunea sa și tot de la o sursă franceză, reviriment jurisprudențial, sau pe scurt Jurisprudență. Constante, în sistemele de drept civil, decizii individuale în cazuri similare, sunt observate eronat că au efect doar consultativ și nu unul obligatoriu și acest lucru trebuie corectat de juristul român.

 

 

În România securitatea raporturilor juridice este afectată, pentru nerespectarea obligativității precedentului judiciar.  dr. Ulici Claudiu-Octavian

We have 46 guests and no members online

Back to Top